Dumnezeu, corijent la marketing

În clipa în care unul din milioanele tale de spermatozoizi se propteşte în ovului ei, noi avem un nou client.

În primele nouă luni, îi putem oferi complexe multivitaminice Materna pentru o hrană intra-uterină satisfăcătoare.

S-a născut? Bravo ţie. Avem Pampers de şapte feluri, suzete Nuk şi biberoane Tefal. Cărucioare Chicco cu trei roţi. Suplimente nutriţionale Milupa şi lapte praf Hipp. Electrocasnice Bebeko, pentru că te gândeşti la copii.
Creşte sub ochii tăi fericiţi. Ne bucurăm şi-ţi oferim hăinuţe şi botoşei de firmă, jucării Disney, seturi Lego, păpuşi Barbie şi Ken. Nu uita de ouăle Kinder, sucurile Prigat, mai mult fruct, mai multă energie, ciocolata Milka, biscuiţii Lu, aluniţele Olla.

Are nevoie şi de educaţie: exact de-asta avem cărţi de colorat Witch, başca Animax, Cartoon şi Jetix, ca să afle de la televizor ce alte jucării vrea să-i cumperi.
Plus CD-uri cu poveşti şi Cleopatra Stratan, tot la noi la magazin.

Hei, ce mare s-a făcut! Dar avem biciclete Mountain Bike cu roţi ajutătoare, iar pentru zile ploioase îţi dăm console Nintendo şi Play Station.

E vremea să-l duci la şcoală. Ghiozdănel Nike, creioane Koh-I-Noor şi caiete Pigna şi e deja cel mai tare din clasă.

Hei, dar stai puţin: ce caută icoana aia pe peretele clasei?

Dacă afectează dezvoltarea psihică armonioasă a copilui? Nu ştii că nu e democratic să i-l vâri pe gât pe dumnezeu, fiindcă religia îi afectează libertatea de a alege?
Iar noi de ce mai ţinem supermarketurile deschise duminica, dacă muşteriii se duc la biserică?

Chiar vrei să-ţi baţi joc de copilul ăsta, pe care ne-am chinuit să ţi-l facem, vorba aia, Nekermann?

Şi înţelege-ne şi pe noi, asta e concurenţă neloială. Păi cine dracu’ e dumnezeu ăsta şi câte sute de milioane de parai a băgat el în publicitate, ca să vină să-şi expună produsele în şcoli, cot la cot cu noi?

O vârâciune marca Mishu. La 27/11/2006 00:11, în Uncategorized
Mânz, viezure, brânză, blog: , , ,

Diavolul se îmbracă din pradă

Ori că erau Zilele Craiovei şi mergea şi-un film printre beri şi concerte, ori că madam Weisberger, tanti aia care-a scris cartea, a ştiut să-i pună un titlu cu cârlig, cert e că „Diavolul se îmbracă la Prada“ aduse la Patria muşterii ca la Titanic.

Şi, după cum putui şi eu să văd în trecere prin faţa cinematografului, numai lume bună, îmbrăcată şi dichisită aşa cum se cuvine când vine vorba s-o vezi pe Meryl Streep purtând numai ţoale de firmă. Ce mai tura-vura, sclipeau paietele pe cinefili de parcă doar ce le trăsese cineva covorul roşu de sub călcâie, la vreo prezentare de modă de la Milano.

Acuma, nu că mi-ar roade invidia talpa bascheţilor, nici că mi s-ar rupe tricoul pe mine de ciudă că nu scrie D&G pe el, dar o ţâră de maliţiozitate nu pot să-mi reprim cu privire la subiect.

Fiindcă, după câte-mi fu şi mie dat să văd prin orăşele integrate în UE încă din ziua Maastrichtului, pe-afară poartă haine de firmă cine-şi permite să dea bani grei pe ele, în malluri scumpe şi boutiquri exclusiviste.

Pe când pe-aici, prin larga ogradă a ciobănescului mioritic, haina cu monogramă poate fi a oricui cunoaşte un dealer de „furăciuni“ şi ia de la gura părinţilor vreo 30 – 40 la sută din preţul de magazin

De exemplu, îţi iei, de la „şuţi“ sau de la „carderi“, ochelari de soare Versace. De-ăia vero, nu făcături chinezeşti. Tu îi porţi la valoarea de catalog, aşa încât ţi se pare just să dea din tine figuri de 149.99 Eur. În schimb, dacă-i vezi pe nasul altuia, strâmbi din al tău: ştii prea bine că individul n-a dat pe ei decât 50 de cocari.

De-aia rămân la părerea că, dac-ar fi avut buletin de Craiova, „diavolul“ din film s-ar fi îmbrăcat mai mult de la pradă, decât de la Prada.

Chestia e că, până la urmă, contrabanda demonetizează fiţele. Uite, mă pun în pielea unei domnişoare ieşite la agăţau la discotecă: câtă încredere să mai am eu că tipul ăla cu tricou Armani şi miros Bvulgari are totuşi bani de taxi, să mă ducă acasă, la el sau la mine?

O vârâciune marca Mishu. La 01/11/2006 00:09, în Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: