Parizer pentru suflet
Doişpe şi ceva, poate unu după amiaza: pauză de masă pe şantierul din centrul Craiovei. Doi muncitori s-au tras deja dinspre miezul lucrărilor spre maşina parcată undeva în dreptul ACR. Bătrâna Dacie 1310 albă, fabricaţie ’87 – ’88, are uşile din faţă larg deschise, aşa încât băieţii, mai prăfuiţi decât mobila unui burlac, să stea cu fundurile înăuntru şi cu picioarele afară. Când trec pe lângă ei, cei doi tocmai dau cep câte unui BigMac oltenesc: juma’ de pâine împănată cu felii lucioase de parizer, tăiate de grosimea unui deget. Asta în timp ce, dintre tablele Daciei, Nicolae Guţă cântă ultimul său şlagăr, cu inflexiuni focoase şi volum maxim, să se audă până în curtea Colegiului Carol:
„Sună telefoanele ca dracii/ Şi vin milioanele cu sacii!“
Melodia şi versurile ei mobilizatoare îmi electrizează imaginaţia. E uimitor, îmi spun, cum poate muzica să transforme oamenii, vindecându-le sufletele, făcându-i să unoeori să viseze cu ochii deschişi şi cu gura plină.
Celor doi muncitori, par example, le-ajunge o manea veselă pentru ca, hocus-pocus!, sacul care le îndoaie şalele pe tarlaua UTI să nu mai fie plin cu ciment, ci cu milioane de lei, vechi sau noi, la alegerea dumneavoastră. Şalopetele hărtănite sunt deja treninguri Nike, Dacia 1310 se metamorfozează în Logan cu şaişpe supăpi, parizerul însuşi devine icră neagră. Iar telefoanele… Ah, telefoanele! Sună ne-ntrerupt, apeluri care mai de care mai importante, încărcând minut cu minut şi cent cu cent cartela pre-pay a utilizatorului. Numai şosetele au voie să rămână rupte, fiindcă aşa s-a văzut că poartă chiar domnul Wolfowitz, preşedintele Băncii Mondiale.
Muzica, nu-i aşa?, e hrana sufletului, aşa cum parizerul e, de bună seamă, hrana trupului.
Pe măsură ce mă depărtez de locul prânzului muzical, pun capăt reveriei şi parcă încep să mă-ntristez: păi, vă daţi seama cu ce inimă grea se vor întoarce cei doi parizerieni pe şantier, trudind la o arteziană programată genetic să cânte doar Bach sau Mozart, niciodată Guţă?
Mânz, viezure, brânză, blog: manelişti, muzică, parizer
Muzica clasica,adevarati poeti si arta in general,inclusiv personalitati cu o reala pregatire,fara diplome trase la xerox si cei cu talente din nastere sunt,marginalizati si pusi in umbra de manelisti.NU sunt inpotriva manelistilor, sunt inpotriva impostorilor .