Caut jumătate de reality-show

Mi-am dat seama că există un sortiment de neveste care m-ar convinge să renunţ la burlăcie. Nevestele de reality-show.

Serios, aşa nu mai merge: Iri şi Moni au reality-show, Guţă şi piranda au şi ei, iote că şi Prigoană şi Bahmuţeanca îl au pe-al lor. Iar eu ce fac în timpul ăsta, frec manganul de pomană, în faţa televizorului?

M-am gândit inclusiv la detalii. Ştiu cum să vin cu ceva nou pe piaţă, am cheia celui mai rating baban. Trebuie doar să inversez un pic rolurile în familie.

În reality-showul meu trebuie să cânte găina. Şi tot ea trebuie, fireşte, să aducă banii în casă. Eu trebuie doar să fiu soţul cheltuitor, răsplătit din belşug pentru sărmana mea contribuţie la propăşirea neamului.

Adică, stimaţi bărbaţi ai patriei, nu vi se pare că suntem cam luaţi la mişto de reality-show-urile de până acum? Păi unu’ e prea scund şi prea bătrân, altu’ e prea negru şi are dinţi naşparlii, ălălaltu’ e cam şchiop. Păi cu aşa exemplare vrem noi, pulimea, să rupem gura târgoveţelor?

În showul meu, treaba o să stea invers. Ea, aleasa inimii, o să fie scundă şi/sau urâtă şi/sau şchioapă şi/sau cu vreo 30 de ani mai bătrână ca mine. Nu-mi pasă. Nimeni nu mă va putea opri să o iubesc din străfundul sufletului, încă din clipa în care privirea îmi va fi căzut pe cele şapte zerouri (de dinainte de virgulă) din soldul extrasului ei de cont.

Şi mai departe, puişor, las’ pe mine. Îţi voi fi alături şi la bine – adică atunci când îmi vei cumpăra Veyron – şi la rău – adică atunci când va trebui să bagi tu benzină. Niciodată nu voi rezista mai puţin de cinci ore. La shopping. Şi-o să-mi iau – numai şi numai pe banii tăi, plăcintuţă! – zece melodii Marius Moga, să-mi fac album şi videoclip.

Copilul nostru va avea chiloţei nu cu cristale swarowski, ci cu cristale lichide! O să divorţăm în fiecare marţi şi o să ne împăcăm în fiecare joi. Şi câte şi câte altele, spre uimirea compatrioţilor noştri suficient de tâmpiţi să ne privească.
Aşa că, prea-iubită necunoscută, sunt fierbinte şi te aştept. Hai să devenim celebri!

O vârâciune marca Mishu. La 20/06/2007 07:27, în Uncategorized
Mânz, viezure, brânză, blog: , , ,

Vara lui ’69

Dimineaţă de dimineaţă şi seară de seară, gardurile vii şi salcâmii târzii dădeau cu parfum pe trotuarele pe care aveam eu să trec: aflaseră şi ele, se pare, că eram îndrăgostit pentru prima dată. Anul şcolar îşi dădea duhul, obosit, făcându-mi mie loc şi timp pentru noua mea pasiune. Liceul mânca îngheţată de fructe în Parcul Romanescu şi unii ziceau că o să fie o vară de-aia cu explozii solare, când nu e bine să stai prea mult la soare. Dar nici măcar ei nu cred că-şi dădeau de-a binelea seama ce zile al dracului de încinse tocmai începeau.

Dimineaţa, ea inventa rochiţele, eu inventam urmele roz de pe umerii ei. După-amiaza, eu inventam trandafirii furaţi printre uluci, ea inventa o pereche de sâni inexplicabili. Seara obişnuiam să născocim, împreună, berea la halbă, cu tot cu efectele ei secundare sau adverse. Iar când puteam fenta babacii, şutind primele ore din noapte, ea inventa, hipertensivă, vestul, iar eu mă mulţumeam, docil, să aflu estul, într-un exerciţiu îmbârlugat de studiu al geografiei pielii şi sufletului.

Ăstea erau vremurile şi, din diverse motive, aşa – şi numai aşa – mergea treaba. Cum să-ţi dai seama că un lucru e pe sfârşite, când tu-l crezi de-abia la început? Şi de unde să fi ştiut eu că fluturii devin nemuritori de-abia atunci când îi ţintuieşti în insectar?

Ce-i drept, vara s-a tot întors de-atunci prin oraş, dar nu mi-a mai dat mare lucru de inventat. Berile s-au înmulţit, rochiţele, trandafirii şi sfârcurile – la fel. Dar gardurile vii şi salcâmii n-au mai binevoit să existe decât pentru alţii, mereu alţi şi alţi copii norocoşi. După câţiva ani, cu nostalgie reumatică de dulău priponit, am început şi eu să ascult melodia lui Bryan Adams şi să behăi, cu cd-playerul la maxim: those were the best days of my life… Şi, mai apoi, am aflat că nici în cazul lui Bryan Adams anul n-are nicio importanţă, atunci când în discuţie e chiar vara lui ’69.

O vârâciune marca Mishu. La 10/06/2007 07:26, în Aceste fete care mi-au mâncat zilele, Am fost odată frumos şi deştept, Din 24FUN, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , ,