Prazul ultra-slim şi canicula Hi Fi
Am un celular de 80 de grame, calculatorul la care scriu ştie să facă milioane de socoteli pe secundă, parabolica mi-aduce filme direct din burta satelitului, ţigara pe care o fumez are filtrul plin de găurele laser. Sunt, de bună seamă, un copil al înaltelor tehnologii. Totuşi, mă coc acum de cald ca un cârnat oltenesc aşezat pe grătar: nu e cinstit.
Aerul condiţionat, arma mea împotriva încălzirii globale, m-a pricopsit cu laringită, după ce că oricum nu mă răcorea mai mult decât peştera pe neanderthalian. Şi, în timp ce acel unu la sută inspiraţie mi se scurge pe ceafă, luat de şuvoiul celor 99 la sută transpiraţie, toate gadgeturile scornite în ultimele decenii mi se par dintr-o dată inutile ca foamea şi absurde ca preţul benzinei.
În plus, aud că ţara trece prin cea mai cruntă secetă a secolului şi că pământul s-a crăpat de ruşinea soarelui mai ceva ca în 1946.
E bine că, de-atunci, de după război, savanţii au inventat zborurile supersonice, au trimis câini în spaţiu şi oameni pe Lună, au inventat CD-ul şi Viagra, dar, vai!, ne-au lăsat să stăm în faţa secetei neputincioşi ca Mioriţa la capul baciului moldovean, noi nefiind deci cu niciun floc mai breji decât bunicii noştri.
Gheţarii se topesc, dar nu-i bai, căci avem elicoptere cu care să zburăm pe deasupra lor, monitorizându-le, vadră cu vadră, prelingerea în ocean.
E ciudat: omenirea fizicii nucleare nu s-a gândit să tehnologizeze dansul ploii şi, peste arbitrariul Sfântului Ilie, n-a putut inventa precipitaţiile la comandă.
Primesc însă şi veşti bune: pe la Buzău, tocmai se brevetează un soi de pătlăgele anti-secetă, care ne va da tomate de dimensiunea cireşelor pietroase. Probabil, e vorba de nişte roşii altoite cu tulpină de dromader, care nu vor avea nevoie de prea multă apă ca să crească mici şi frumoase.
Aştept ca şi staţiunile de cercetare de pe la noi să se adapteze uscăciunii vremurilor şi să inventeze prazul de deşert, gros cât creionul (eventual, la fel de gustos), pe care eu, cu mândrie oltenească, am să-l port ţanţoş în buzunarul de la piept, lângă celularul meu de 80 de grame.
Iar dacă, murind de cald, n-o să mai apuc era micro-prazului, măcar am consolarea că vecinii mă vor vedea la ştirile de la ora 5 pe televizoarele lor cu plasmă, HD-ready.
Mânz, viezure, brânză, blog: Gadgeturi, încălzire globală