Nu-ţi face griji, o să mori de fericire!
Îmi zisese cineva că Bobby McFerrin, lăutarul ăla creţ pe care-l mai auzim din când în când, la radio, cântând-o p-aia cu „don’t worry, be happy“, s-ar fi sinucis la scurtă vreme după ce a lansat la apa billboardului celebrul şlagăr. Ei, ăsta da subiect bun pentru 24 Fun, mi-am zis: să dai peste unul care îşi atârnă beregata în laţ, cu tot cu coardele vocale care au emanat cel mai optimist cântecel din istoria culturii şi civilizaţiei pop!
De trei ori mai fascinant decât Freddie Mercury, înregistrând „The Show Must Go On“, la un an înainte să scape definitiv de toate bolile. De trei ori mai îngrijorător decât Emil Cioran, scriind fără ostoială despre disperare şi sinucidere, pe parcursul unei vieţi de 84 de ani, încheiate din cele mai naturale cauze. Aproape la fel de plin de morală ca istoria praghezului Jaroslav Hašek, dictând până în ultima sa zi, cu suflul tebecist al unui sfert de plămân, peripeţiile şugubeţe ale soldatului Švejk. Ce mai tura-vura, gândeam, mitul clovnului trist renaşte la cele mai înalte cote de actualitate, o dată cu numitul McFerrin şi letala sa lipsă de griji.
Informaţia că Bobby ăsta s-a sinucis după ce a scos cântecelul său vesel însemna pentru mine nu doar un subiect pentru 24 Fun, dar şi un subiect de temeinică meditaţie: tocmai îmi propusesem să nu mă îngrijoreze nici faptul că sunt pe cale să-mi pierd locul de muncă, nici că ratele la maşină sunt achitate la nivelul trecutului sezon estival, nici măcar că iminenţa sărbătorilor e un creştinesc motiv de panică în portofel. Or, mergând pe teoria McFerrin despre viaţă, dacă există o luminiţă la capătul tunelului, atunci ea parvine de la lumânarea înfiptă câş în propria noastră colivă. Nasoală situaţie, am concluzionat. Dacă ţineţi morţiş, fiţi voi optimişti de-acum înainte; eu unul deja aud cum îmi bate morcovul la uşa din dos.
P.S.: Înainte să trimit textul, am verificat pe Google care e de fapt povestea lui Bobby McFerrin. Am două veşti. Cea proastă e că am rămas fără subiect pentru editorial. Vestea bună e că sinuciderea cu pricina n-a fost decât un pricăjit de zvon, iar dumnealui trăieşte şi acum şi e bine mersi, ceea ce ne urez şi nouă.
Mânz, viezure, brânză, blog: bani, fericire, muzică, viaţă, vise