O chestiune de proverbe
Vremurile agitate, pământul se învârte mai repede. Cauţi un punct de sprijin, un bob de înţelepciune, şi îl găseşti, finalmente: proverbele. De tâlcul lor stalagmitic, sedimentat în zeci de generaţii, te împiedici la orice pas. Că vrei s-o iei hăis sau cea, nu contează, un proverb îţi va fi alături.
De exemplu, i-ai făcut colegei de birou curte, bătătură, ogradă! Un an de zile de atac asiduu, neînfrânt de refuzurile ei seci, fiindcă încetul cu încetul se face oţetul! Boala lungă e moarte sigură, îţi spuneau amicii, dar tu nimic şi nimic, convins că graba strică treaba. Şi-abia acum, când o vezi bot în bot cu noul ASM, recent importat din capitală, îţi iei inima-n dinţi şi pleci să agăţi ceva nou, într-o disco-crâşmă populată. Ştii cum e, n-aduce anul ce aduce ceasul! Aşa că te dichiseşti, te bărbiereşti, îţi pui o cămaşă nouă. Porcul nu se îngraşă în ajun, desigur, dar e mai bine mai târziu decât niciodată.
Prima sticlă de pinot noir trece mai repede ca sfertul academic. In vino veritas, îţi zici, selectând atent sâni şi funduri eligibile. Nu femeile sunt urâte, băutura e puţină – te încurajează barmanul. Şi ai ochit-o: rochiţa scurtă, siclam, imposibil de ratat. Nu haina face pe om, ai crede, dar n-are rost: ce-i frumos, şi lui Dumnezeu îi place.
Ceapa mă-sii, malacul ăla cu muşchi ia în braţe rochiţa siclam. Îl priveşti cu tupeu, că doar buturuga mică răstoarnă carul mare. El te contraocheşte lax, cu un ameninţător puseu de biceps: nu mor caii când vor câinii.
Pagubă-n ciuperci. Omul din greşeli învaţă. Două rele nu fac una bună, îţi zicea mă-ta, de parcă nu cui pe cui s-ar scoate! Mai chemi o baterie de vin, deşi ai cam început să te clatini pe scaun. Călătorului îi şade bine cu drumul, îţi sugerează barmanul, dar n-ai urechi pentru el: câinele nu pleacă de la măcelărie. Şi uite, rochiţa siclam are o prietenă, rochiţa lilá. Superpromoţie, două la treij’ de ani! Sex and candy.
Cine nu riscă nu câştigă, gândeai înainte de-a te scufunda în ringul de dans. Acum, în faţa crâşmei, îţi spui că un şut în dos e un pas înainte. Te ştergi de praf, îţi aranjezi gulerul şi-l boscorodeşti muteşte pe afurisitul de malac. Taxiul te duce spre casă şi abia aştepţi să ajungi. După atâta vin roşu, ţi-a mai rămas un singur proverb de verificat: ce e-n mână nu-i minciună!
Mânz, viezure, brânză, blog: ciudăţenii, proverbe