THE BLOG-BÂRLOG

Ceea ce am scris data trecută mi-a cauzat o sumedenie de prejudicii. N-a fost destul că, admiţând posibilitatea de a mă fi prostit, i-am încurajat pe cetăţeni să mă trateze ca atare, fără să mai întrebe în jur dacă ăsta e întreg adevărul sau doar o parte din el. Colac peste pupăză, am fost admonestat de grupuri ocultiste pentru inconştienţa cu care am luat în derâdere anul 2012, an în care cariera mea de editorialist la 24 FUN se va încheia, fără ca măcar să-şi fi atins apogeul, întrucât, se pare, atunci va veni sfârşitul lumii.

Argumentele în acest sens nu sunt ele prea multe, dar au greutate incontestabilă: calendarul maiaş, de exemplu, se sfârşeşte în 2012, ceea ce e de rău, întrucât maiaşii erau aşi în ale astronomiei şi, dacă ar fi existat şi anul 2013, n-ar fi pregetat să-l treacă şi pe dânsul în călindar. Tot în 2012 se vor inversa polii magnetici ai Terrei (asta nu ştiu de unde e scoasă, dar sună ştiinţific), ceea ce nu doar că va face inutile busolele, dar ar putea aduce o inversare a rotaţiei planetei.

Asemenea veşti triste n-au putut decât să mă îngrijoreze şi să mă facă să subscriu la întrebarea pe care şi-o autoadresa dl. Marcea, la crâşma Velvet: dacă pământul începe să se învârtă invers în timp ce eu ţin o halbă în mână, cine plăteşte paguba? Ori, mai grav: dacă sfârşitul lumii va veni chiar în timpul campionatul european de fotbal din Polonia şi Ucraina şi polii magnetici se vor inversa în clipa în care Bănel pasează la propiul portar? E autogol sau nu e? Grupurile ocultiste m-au liniştit: sfârşitul lumii va veni pe 21 decembrie 2012, în plină pauză competiţională.

Bunicu-meu zicea, de fiecare dată când pleca la câte o înmormântare în sat: „Şi uite-aşa, ne ducem toţi!“ Treaba asta dubioasă, cu anul 2012, nu schimbă mare lucru: „Şi uite-aşa, ne ducem toţi o dată!“ Eu, ca bun creştin, aştept cu relaxare şi încredere să vină sfârşitul lumii, însă există ceva care mă face să cred că voi lua ţeapă, aşteptând degeaba. Băncile. Păi, bancherii le ştiu pe toate, este? Or, dac-ar veni sfârşitul lumii în 2012, cine ar mai da credite pe mai mult de patru ani? Nimeni. E limpede: nicio bancă serioasă nu-şi permită să iasă pe pierdere din pricina unui fleac de apocalipsă.

O fi din cauza căldurii. Mă consolez cu gândul că nimeni nu e genial în fiecare zi, cu atât puţin eu, care n-am fost niciodată. Dar, pe bune, simt că nu-mi mai merge deloc mintea. Aş spune că m-am prostit, dar ar însemna să fiu lipsit de modestie, asumându-mi implicit posibilitatea de-a fi fost cândva deştept. Hai să zicem că trec printr-o perioadă proastă, deşi gramatical corect ar fi să spun că trec printr-o perioadă prost.

Am vrut să mă repar cu Memoplus. Din păcate, după ce mi-am cumpărat prima – şi ultima – cutie, mi-am dat seama că tratamentul tardiv nu-i nicio scoatere. E ca dracu’, mă-nţelegi: cum să-mi recuperez eu memoria cu medicamente, când uit, dimineaţă de dimineaţă, să iau pastila?

Dacă ologului nu-i trebuie picioare, ci un scaun cu rotile, atunci mie mi-ar trebui un blog. Măcar să ţin minte ce-am făcut azi, dacă oricum îmi aduc aminte din doi în trei ce mi s-a mai întâmplat până acum.

Am încercat să găsesc o explicaţie pentru prosteala asta a mea. Unii mi-au zis că s-ar putea să fie de la băutură, dar n-au dreptate. Ba dimpotrivă: am constatat că, după trei – patru beri, îmi vin în cap toţi datornicii, inclusiv ăia care au să-mi dea abţibilde turbo din clasa a patra.

Până la urmă, am găsit un răspuns acceptabil pe net, pe un site de ezoterism: s-ar părea că mi se trage de la schimbarea frecvenţei undelor electromagnetice ale Terrei, mai ales că galaxia traversează o centură fotonică. Vestea bună e, deci, că prosteala mea e una cosmică. Vestea proastă e că, potrivit unor surse extraterestre citate de site-ul de ezoterism, o să-mi revin de-abia în 2012. Ce mă fac eu până atunci, e greu de spus. Aş putea, de exemplu, să profit de slaba activitate cerebrală şi să mă însor, ca o urmare naturală a faptului că mi-am făcut blog.

M-am prostit şi în vis. Mai alalt’eri noapte, n-am putut dormi, pentru că nu ştiam ce o să se întâmple cu id-ul meu de messenger după ce o să mor. Tu te-ai întrebat vreodată ce-o să se întâmple cu id-ul tău de mess după ce o să mori? Păi nu, normal. Tu nu te-ai prostit. Dar, până-n 2012, mai ai destul timp. Centura fotonică, să ştii, nu iartă nimic.