Din aproape în aproape
Prima dintre fetele pentru care prietenul meu imaginar Damian Furtună, poreclit Nae, a făcut o reală obsesie ar fi putut fi un înger. Ştiţi numerele magice, 90 – 60 – 90? Ale ei erau! Prin constituţie şi alte legi organice. Picioare cu croială lungă, fără economie de material. Ochi căprui, de căprioară nedumerită, care priveau virginal lumea din discotecă. Singura pricină pentru care fătuca nu era, totuşi, un înger e că îngerii sunt făpturi asexuate, în timp ce domnişorica asta era, din câte clevetea lumea, cam ahtiată după sex. Orice bărbat neras de patru zile putea cumpăra acţiuni la colibri-ul ei, transformându-l în uliu hulpav. Numai Nae, aflat în veşnică imposibilitate de plată, n-a reuşit s-o facă să-l iubească, deşi a insistat vreun an de zile.
Când pierduse speranţa, Nae a avut o a doua revelaţie, printre stroboscoapele, laserele şi hectowaţii unei discoteci de fiţe. Un fel de soră geamănă. Acelaşi corp minunat, acelaşi funduleţ bosumflăţel, de te mirai cum de încape în blugii talie 27, acelaşi mijlocel miniatural, care le-ar fi pus şi patriarhilor credinţa la încercare. Pe această a doua obsesie a lui Nae, Mama Natură o înnobilase totuşi cu mica imperfecţiune a Cleopatrei: sub ochii ei superbi se lăsa brusc un nas de dimensiunile unui indicator de cedează trecerea, dar ceva mai ascuţit. Din cauza lui, Nae ar fi putut să se aleagă cu un ochi scos, dacă ar fi reuşit să-i fure măcar un sărut. Din fericire pentru el, fericitul eveniment nu s-a produs, oricât a încercat, săracul.
Ultima oară când l-am văzut, într-o altă discotecă, Damian Furtună era iarăşi prins de focurile iubirii. De data asta, cu mai mult noroc: o fătucă stătea la el în poală şi îl copleşea cu pupături lipicioase. Dar despre ce soi de graţie vorbim acum? N-are rost să vă mint: blonduţă, e drept, dar bondoacă, buhăită şi destul de cam foarte grasă; chiar mă miram că nu-i striveşte picioarele prietenului meu imaginar. Am recunoscut însă la ea ceva din trăsăturile obsesiei numărul doi: năsucul lung şi ascuţit, de proporţii carpatine.
L-am luat deoparte pe Nae şi l-am întrebat franc: „Cum te-ai pricopsit, mă, cu strâmba asta?“ Iar el, nepăsător şi fericit, mi-a răspuns: „Deh, Mişule, am luat-o şi eu din aproape în aproape.“
Mânz, viezure, brânză, blog: alcool, dragoste, fete