Persoane fizice
Completam un formular, trebuia să pun un x în căsuţa potrivită: PF sau PJ? Şi mi-am adus aminte de un tip care, din această aşchie sărită din limba de lemn a juriştilor, dezvoltase un tic verbal foarte comic. La el nu mai existau oameni, buni sau răi, băieţi sau fete, tineri sau bătrâni; existau doar „persoane fizice“. Mă duc să beau o bere cu o persoană fizică, am agăţat o persoană fizică, am dat cu maşina peste o persoană fizică etc. Nimeni nu putea devia de la statutul de persoană fizică, şi o asemenea persoană fizică eram chiar eu.
Fără să preconizeze treaba asta, în anii ’80, pe vremea Cenaclului Flăcara şi a magnetofoanelor Rostok, două persoane fizice s-au iubit suficient de mult (sau nu s-au protejat destul) ca să apară pe lume subsemnatul, ca nouă şi zglobie persoană fizică. Dar mai-nainte de ei, spre sfârşitul anilor ’50, cam când Dej băga spaima în ultimii burgheji, alte patru persoane fizice depuneau neţărmurit efort pentru ca acum să aibă cine umple pagina asta. Iar pentru notarea lor în catastifele stării civile, între 1924 şi 1937, fusese nevoie chiar de opt persoane fizice dispuse să se iubească mai presus de marea criză a supraproducţiei ori de giumbuşlucurile priapicului Carol II.
Cobor în continuare în arborele ginecologic, acolo unde nu mai există nume şi nici poze gălbejite, ci doar puteri ale lui 2. Deci, pe la 1900, sângele meu era diluat în şaisprezece persoane fizice nevoite să stingă lampa. Pe vremea pandurilor lui Tudor, 128 de olteni virili şi tot atâtea oltence focoase puneau mână de la mână, ca să zic aşa, pentru ca eu să-i pot acum numi strămoşi. Cu secole înainte, de bună seamă, rudele mele de grade mari se coţăiseră între ele pe capete, pentru că altminteri pe Mihai Viteazul trebuie să-l fi regretat vreo 262.144 de ascendenţi distincţi, iar la anul naşterii lui Christos pământul ar fi trebuit să fie de miliarde de ori mai populat decât e azi.
Şi, la capătul a milioane de orgasme şi de gemete materne, întinse pe mii şi mii de ani, iată omul: o banală persoană fizică, uşor prinsă de guturai. „Nu se poate“, mi-am spus, completând mai departe formularul, „trebuie să fiu mai mult decât atât.“ Drept pentru care, la rubrica sex, n-am mai scris M. Am scris DA.
Mânz, viezure, brânză, blog: amintiri, ciudăţenii