Aproape imperfecţi
Totul a-nceput de la o taină-n flori, tipică pentru messenger. „Trebuie să fii prost ca să fii fericit“, îi zisesem eu cu juma’ de gură electronică, simulând neconvingător înţelepciunea, ca şi cum avusesem bilete în faţă la predica de pe munte. „Şi tu eşti fericit sau nefericit?“, întreabă ea, cu diplomaţie. „Da“, îi răspund, încheind scurta discuţie, şi ea a crezut că e o glumă, sau un joc de cuvinte, dar nu era.
Era un mare şi dubios adevăr, fiindcă aşa suntem noi, cetăţenii de modă nouă, stăm tolăniţi între două poluri opuse, ca un meridian care şi-a halit capetele. Pe vremuri, din câte mi-au zis şi mie unii şi-alţii şi din câte-am mai citit prin cărţi, oamenii aveau calitatea asta dubioasă, de a fi într-un fel sau un altul. Noi, ăştia de-acum, suntem şi într-un fel, şi în celălalt, personalitatea noastră se află în acelaşi timp ca în două locuri, ca într-o postmodernă ubicuitate a însuşirilor. Despre noi poţi să spui oricare două lucruri contrare şi să ai dreptate, atâta vreme cât acorzi afirmaţiei un minim de aproximare. Un „aproape“.
Uită-te la mine. Sunt aproape deştept foc şi aproape prost bătut în cap. Aproape frumos şi aproape urât. Aproape bun, aproape rău. Aproape tânăr, aproape bătrân. Aproape sărac, aproape bogat. Aproape treaz, aproape beat. Aproape leneş, aproape harnic. Aproape timid, aproape nesimţit. Aproape îndrăgostit de lume, aproape mizantrop. Aproape însurat, aproape singur. Aproape amuzat, aproape trist. Aproape fericit, aproape mizerabil. Aproape mincinos, aproape sincer. Aproape sport, aproape casual. Aproape normal, aproape ciudat. Aproape stăpân, aproape sclav. Aproape visător, aproape cinic. Aproape clasic, aproape modern. Aproape afectat, aproape insensibil. Aproape macho, aproape emo. Aproape golan, aproape comunist. Aproape miner, aproape intelectual. Aproape New York, aproape Che Guevara. Aproape piele de drac, aproape uşă de biserică. Aproape sătul de viaţă, aproape speriat de moarte. Aproape sănătos, aproape bolnav. Aproape de stânga, aproape de dreapta şi, totuşi, aproape echilibrat. Aproape credincios, aproape tentat să pipăi şi să urlu. Spune ce vrei, oricum ai nimerit-o. Sunt aproape perfect şi, desigur, aproape imperfect.
Şi tu, dacă nu mă crezi, priveşte-te în oglindă. O să vezi cât de aproape eşti.
Mânz, viezure, brânză, blog: autocritică, ciudăţenii, filosofie
realist