Viaţa veşnică a devoratorilor de publicitate
După cum poate vă aduceţi aminte, Noaptea Devoratorilor de Publicitate s-a întâmplat, la Craiova, în noaptea de Moş Nicolae, şi poate că această coincidenţă a contribuit la un fenomen ciudat: când am ajuns acolo, după ce mi-am luat o pungă de floricele, personalitatea mea s-a dedublat şi m-am transformat într-un scouter al lui Dumnezeu, care căuta o agenţie de publicitate capabilă să-i facă Celui de Sus o campanie publicitară mai de Doamne-ajută.
Acuma pe bune: nu vi se pare că Dumnezeu nu se mai consumă ca altădată? Că nu mai are vizibilitate prin târgurile de suflete? Că lipseşte de la standurile supermarketurilor? Că segmentul de public-ţintă e tot mai îngust? Exact. Iar motivul nu poate să fie decât unul: lui Dumnezeu îi lipseşte reclama. Paradoxal, tocmai El, care deţine un brand atât de puternic (ba chiar atotputernic), suferă la capitolul advertising.
La prima vedere, n-ar trebui să fie greu să-I faci reclamă. E clar că Dumnezeu te poate ajuta mai mult decât un detergent performant, un iaurt-minune sau o maşină cu douăşpe airbaguri. Şi totuşi, dacă stai şi te gândeşti, lucrurile nu-s deloc simple. Gândiţi-vă numai la tag-line-ul cel mai potrivit. „God. Just does it!” Sau „God. Creating people”. Sau „Dumnezeu. Alegerea profesioniştilor.” Veţi fi de acord cu mine că sună ca dracu’, plus că ăsta e doar începutul unei daravele grozav de îmbârligate. Adevărat vă zic, dacă ar fi pus în situaţia de a-i face publicitate lui Dumnezeu, chiar şi Dan Chişu ar avea bătăi de cap în a-şi satisface clientul.
Deci de-asta m-am dus la Noaptea Devoratorilor, ca să fur idei pentru un spot de 60 de secunde cu Dumnezeu. Şi chiar am găsit ceva drăguţ: reclama belgienilor de la Pure FM, cu vânătorul de căprioare care, pătruns de melodia de la radio, se dă jos din maşină şi îşi resuscitează victima. Good music makes good people. Ceea ce, parafrazându-l pe Sucă, ne doresc şi nouă.
Mânz, viezure, brânză, blog: publicitate, reclame, Religie