De ce nu iubim toate femeile
Jumate întrebare, jumate resemnare: De ce iubim femeile. O carte proastă a unui scriitor bun. Fiind bestseller, a fost uşor de împrumutat, deci nu m-a păgubit achiziţia. Dar m-a enervat lectura: de fiecare dată când pe cerul lui Cărtărescu apărea vreo cometă cu fustă, subconştientul îl trăda pe autor, care îşi începea capitolul cerându-şi scuze: asta o să fie cam urâtă, cam trecută, cam grasă etc. Fără-ndoială, poetul şi-a iubit femeile mai mult de nevoie decât de voie, şi, de aici, sechelele.
E drept că, dacă te dă politeţea afară din casă, poţi să minţi că toate femeile au ceva frumos în ele. Dacă însă începi să crezi asta de-a binelea, e grav. Păi cum, în vecii vecilor, o să se simtă norocoasă aleasa ta, dacă singurul tău criteriu de validare priapic a fost apartenenţa ei la sexul slab, fie el depilat sau nu? Pe scurt: niciun băiat nu-şi poate construi un discurs romantic dacă nu dispune de temelia unui solid misoginism.
Mă gândeam la această teorie acum vreo lună, într-o discobombă de Bucureşti, unde beam leafa corporatistului Mirel şi mă holbam la masa de alături. Era acolo un boschetar antisistem, guevarist de metrou, firav ca aţa cucului, care se bălăngănea uleios între două fete, pe care le-am catalogat rapid ca fiind cele mai pocite făpturi de pe faţa pământului. Parcă veniseră acolo direct de la o clinică de înfrumuseţare desfiinţată. Aveau nişte trăsături de părinţi-fraţi şi nişte rotunjimi care ar fi descurajat orice violator de babe de bun-simţ. În plus, la câte-o melodie mai sincopată, îl prindeau pe sărmanul Che între ele şi-l zdropşeau sonor, într-un ménage à trois delicios ca o supradoză de bromură. Acest dans al împerecherii îi făcea însă vizibilă plăcere plăpândului guverist, fapt impardonabil chiar şi cu circumstanţele atenuante ale unei grave rătăciri etilice. Iar când i-am văzut plecând la braţ, tustrei, am încercat să-mi imaginez ce va urma, dându-mi singura explicaţie valabilă: sărmanul comandante citise, de prea multe ori, Cărtărescu.
Povestea de mai sus n-are neapărat o morală. A trebuit s-o scriu pentru că nu i-am luat prietenei mele cadou de 8 Martie, iar acum caut metode s-o împac, într-un fel sau altul. O mai ţine oare antiteza la fetele din ziua de azi?
Mânz, viezure, brânză, blog: Din 24FUN, fete
tiiiine, trebuie doar sa stii cum sa pui problema. si stim toti, inclusiv ea, ca tu stii.
the beauty is in the eye of the beholder…
parerile ca si gusturile difera, dar sunt de acord ca unele persoane chiar nu sunt ajutate de aspectul fizic.Cine stie, poate compenseaza in alte domenii?
Grasele urâte nu trebuie încurajate să danseze lasciv în discoteci, după acelaşi principiu după care un olog nu trebuie încurajat să joace fotbal, un orb nu trebuie lăsat să devină pictor iar un afon nu trebuie tolerat în corul bisericii. Toate acestea sunt lipsuri fizice, nu sunt napărat imputabile persoanei – deşi grasele alea cred că mâncau frigiderul cu tot cu compresor – dar toleranţa pentru un handicap nu înseamnă să-l încurajezi pe nefericitul său posesor să-l exhibeze doar pentru că încearcă să-l nege. Există un număr atât de mare de posibilităţi de expresie pentru fiecare din noi, încât tăind una-două opţiuni de pe listă el tot va tinde spre infinit.
P.S.: The beauty is in the eye of the beer holder.
da barbatii stii de ce-i iubim? vezi ca e o carte sa o cauti… are toate paginile goale
ANA nu esti doar desteapta cred ca esti si frumoasa si asta ptr ca n-ai penis ede mii de ani