Ordinea lucrurilor
Nu e politicos să fumezi când la masă mai e cineva care mănâncă, şi tocmai de-aia îmi cer mereu voie să-mi aprind ţigara:
- Sper că nu te deranjează dacă mănânci în timp ce eu fumez?
Se pare că vorba asta are o istorie mai veche. Erau, cică, doi călugări (iezuiţi) care aveau patima fumatului şi care s-au dus la Papă, cerându-i o bulă prin care să le fie permis fumatul în timpul rugăciunii. Primul a ieşit dezamăgit:
- L-am întrebat pe Papă dacă pot să fumez în timp ce mă rog şi a spus că nu, categoric.
Al doilea a ieşit vesel:
- L-am întrebat pe Papă dacă pot să mă rog în timp ce fumez şi mi-a dat voie.*
Poate nu vă daţi seama ce grozavă lecţie de viaţă e această mică glumă. Credeţi-mă pe cuvânt că snoava asta ascunde jumătate din calea omului modern spre fericire. Într-o seară, când o să am mai mult chef de delirat pe-acilea, o să insist un pic asupra ei. Şi – dacă nu intuiţi deja implicaţiile – o să mă înţelegeţi atunci.
* am găsit povestea asta, pe lângă multe altele, în Filosofia pentru bufoni – Mic tratat de tot râsul filosofilor, de Pedro Gonzalez Calero, Nemira, destul de recent.
Mânz, viezure, brânză, blog: filosofie, Religie, viaţă