THE BLOG-BÂRLOG

Am avut o revelaţie. Mi s-a arătat ce-mi lipseşte, ca să fiu un cetăţean cu adevărat deştept şi responsabil: trebuie să fac parte din marea oaste a luptătorilor antimanea.

Lucrurile aşa au stat: mi s-a arătat în vis James Hetfield, îmbrăcat în negru, călare pe un cal negru şi cu o aureolă neagră deasupra capului şi mi-a vorbit aşa: „Prietene, ţara voastră e o ţară de manelişti.“ Ştiu, i-am răspuns. „Din cauza lor, nu se ştie dacă o să mai venim şi a treia oară la concert, ca să apuci să-ţi iei şi tu bilet!“, mi-a zis Hetfield, şi pe urmă a dispărut, călare pe calul lui negru. Când se depărta, am văzut că, de şaua calului, era legat capul însângerat al lui Vali Vijelie, din care se mai desluşeau doar dinţii de aur. Iar calul, pe măsură ce se pierdea în zare, devenea o făptură mistică şi căpăta chipul lui Adrian Despot.

M-am perpelit toată noaptea, am năduşit sub plapumă, am avut insomnii, ca să zic aşa. M-am tot întrebat ce-o însemna visul ăsta şi, până dimineaţa, mi-am dat seama. Trebuie să lupt împoriva acestui flagel al subculturii, numit manea. Am înţeles că asta e cheia succesului, garantată mie-n sută: cu cât mă voi arăta mai dezgustat de manele, cu atât lumea cea bună din jurul meu va începe să mă vadă aşa cum sunt eu, de fapt: un tip ok, inteligent, cult, conectat la adevăratele probleme ale umanităţii şi cu pula mare.

La cafeaua de dimineaţă, marcat de vis, am întocmit un plan de luptă antimanele, împărţit în următoarele etape.

1. Etapa conceptuală: manelistul nu trebuie considerat om

Asta e cea mai importantă, întrucât avem nevoie de o justificare foarte solidă pentru scop, ca mai apoi să ne scuzăm relaxaţi mijloacele. Şi ca să ştim despre ce vorbim.

Manelistul nu este om, întrucât nu aderă la valorile imuabile ale omenirii, pe care oricine a fost măcar o dată la Vama Veche şi le-a integrat în ADN: lipsa prejudecăţilor, toleranţă, deschidere, gândire liberală. Nefiind bun şi tolerant, cum suntem noi, manelistul trebuie să moară.

Manelistul este, deci, o scursură, este jegul absolut. Interlopii ascultă manele, ceea ce înseamnă că manelele instigă la violenţă, crimă organizată şi proxenetism. Dacă nu ar fi existat manele, actualii interlopi ar fi ascultat Bach şi Haydn şi s-ar fi ocupat de ONG-uri caritabile şi de evenimente umanitare.

Manelistul şi gusturile sale îndoielnice au distrus cultura română. Dacă nu ar fi existat manelele, trupele rock româneşti ar fi ajuns de mult în Billboard, iar Cheloo şi Ombladon ar fi primit premiul Nobel pentru pace. Nu întâmplător, Eminescu, Caragiale, Blaga şi Nichita Stănescu au scris înainte de apariţia manelelor. Dacă aţi observat, chiar şi Cărtărescu scrie numai tâmpenii de vreo zece ani încoace, adică exact de când au apărut manelele.

Maneliştii nu sunt eco. Ei aruncă gunoaie pe trotuar şi scuipă seminţe pe jos şi de aceea ar trebui tranşaţi şi ambalaţi în pungi de hârtie biodegradabilă, ca să vadă şi ei ce înseamnă să protejezi natura. Desigur, s-au mai văzut şi exemple de non-manelişti care fac aceleaşi gesturi, dar în cazul acestora avem de-a face cu o formă de protest împotriva sistemului corupt, împotriva nedreptăţilor sociale, împotriva globalizării şi, în general, împotriva a ceva ce merită pedepsit.

2. Etapa conceptuală numarul doi: manelistul nu trebuie considerat nici măcar animal

E uşor de înţeles de ce: după cum ştim cu toţii, animalele trebuie protejate, trebuie să aibă nişte drepturi, cu atât mai mult cu cât nici măcar nu sunt în stare să şi le ceară. Porcul, de exemplu, trebuie anesteziat înainte de Crăciun, iar pe blana iepuraşului nu trebuie făcute teste la şampon. Manelistul, în schimb, poate să moară în chinuri groaznice. De altfel, maneliştii ar trebui să nu aibă acces la numărul special de urgenţă 112.

3. Etapa profilactică

Trebuie sa eviţi orice contact cu această lepră a societăţii, maneaua, ca să nu te infestezi. Dacă stai la periferie, trebuie să te muţi în centru. Dacă te-ai mutat în centru şi, totuşi, ai un vecin manelist, trebuie să-l ucizi, dându-i foc la apartament în timp ce el şi familia lui dorm înăuntru, visându-l pe Adi Minune în concert extraordinar la Sala Palatului, de Crăciun, cu Ştefan Bănică Jr în deschidere.

4. Etapa de luptă pasivă

Dacă, totuşi, nu reuseşti să eviţi contactul cu maneaua, trebuie sa te delimitezi vizibil de ea. Trebuie să arborezi o grimasă de scârbă de fiecare dată când treci pe lângă o manea, pentru ca nu cumva, vazându-te neafectat de ritmurile orientale, lumea să-şi facă o părere greşită şi să îşi închipuie că ai şi tu potenţial de manelist.

5. Etapa de luptă activă

Trebuie aplicată, mai ales, la chefuri. Este cunoscut că maneliştii au prostul obicei de a se cocoţa pe mese şi de a se bâţâi agitat de fiecare dată când asculta Guţă. În felul ăsta, ei ţin mesele ocupate, luându-ne nouă, oamenilor buni, dreptul şi posibilitatea de a ne sui pe ele şi de a dansa din buric pe Bregovici, House of Pain, Patrice sau „Ţigăncuşă, eşti frumoasă“. O soluţie ar fi ca manelistul să fie lovit cu un obiect tăietor-înţepător încă din clipa în care şi-a exprimat preferinţele sale muzicale. Nu trebuie să te temi de câţiva ani de puşcărie; cultura românească îţi va fi recunoscătoare.

O observaţie: pentru efecte maxime în etapa de luptă activă, ar fi de dorit ca tu însuţi să fi fost, la un moment dat, manelist. S-a observat că maneliştii pocăiţi şi convertiţi în houseri sau rockeri au un succes deosebit şi o virulenţă ridicată, absolut necesară, de altfel, în combaterea flagelului moral despre care vorbim. De altfel, de-a lungul istoriei, s-au văzut nenumărate cazuri de acest gen: anticreştinul Saul a devenit Apostolul Pavel, evreul Steinhardt a devenit Avva Nicolae, comunistul Băsescu a promulgat legea lustraţiei etc. Să ne amintim totodată şi de trupa Paraziţii, care a trecut de la versuri precum „Băieţii mei ascultă doar hip-hop şi manea“ (prin 1995 – 1997), la panseuri mobilizatoare de genul: „Poţi să mori, băi Puţă, ascultându-l pe Guţă în dormitor / dar nu mori pur şi simplu, eu te omor“ (2008). 

6. Etapa de luptă de clasă

Pentru asta, e preferabil să devii, înainte de toate, dj la radio guerrilla. De-acolo, ai putea sa le suni goarna intelectualilor şi să-i chemi la luptă împotriva manelelor şi a oricărei alte forme de mitocănie urbană. Nu trebuie să uiţi că şi maneliştii fac la fel şi că pe posturile de radio pirat manelistice, ca şi pe EtnoTV şi Taraf TV, sunt frecvente campaniile anti-rock, anti-house şi, mai ales, anti-muzică simfonică.

7. Soluţia finală

Dacă ai noroc şi ajungi într-o funcţie mare în stat, nu ezita să înfiinţezi, pe banii Uniunii Europene, un lagăr de concentrare anti-manele. Sau, cel puţin, adună-i pe toţi maneliştii şi deportează-i la Râmnicu Vâlcea. Din borcanul în care se află, cenuşa lui Kurt Cobain îţi va fi veşnic recunoscătoare.

This entry was posted on Friday, May 8th, 2009 at 08:56 and is filed under Blog Job, Toate, Vaca de pe şură. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.