Cum făcu Şerbănică prima ştire în versuri
Nu ştiu dacă fuserăţi atenţi – eu unul nu fusei – dar marmota asta bătrână de Şerbănică se gândi el, între două Timişorene şi trei Ciuc, că n-ar fi rău să-şi testeze talentele scriind prima ştire în versuri (n-o fi ea prima, dar eu alta n-am mai pomenit) din istoria presei locale. Ştirea apăru prin surprindere în ultimul număr din Republica Oltenia, dar fraierul de poet făcu o greşeală: nu marcă vizibil prozodia, bătându-şi joc de propria-i muncă prin înşirarea versurilor unul după altul. Acuma vin io şi descâlcesc poezia, ca să vedeţi cu ce rasă de oameni dubioşi m-am înhăitat:
Adela bea vopsea
(ştire de Şerban Comănescu)
Când eşti proprietară a cafenelei Play,
Îţi poţi permite orice bizarerii să bei.
Aşa îşi luă Adela un Pepsi blue odată
Şi merse-acasă iute, să beie sticla toată.
(Nu, nu putea să-şi toarne la masă, în local:
ar fi crezut clienţii că-i spirt medicinal.)
Golind Adela sticla într-un pahar cu zor,
Vărsă o cantitate dintr-însa pe covor,
Şi-n clipa următoare nefericita fată
Privea-mpietrită pata prea bine conturată.
Ea, ce sărea ca arsă de cum zărea o scamă,
Să vadă ditai pata? O, cerule, ce dramă!
Să care ea covorul la curăţătorie?
Ah, crudă-i fuse soarta! Ce dramă? Tragedie!
Adela, consternată de odioasa crimă,
Îşi zise-n gând cu jale, schimbând şi ritm, şi rimă:
„Mi-ar trebui o mie de ani să frec la el,
Să stau să bat mătănii cum bate o sihastră,
Şi nici atunci nu-i sigur dac-am scăpa-n vreun fel
– Eu de dureri de şale, el de culoare-albastră!“.
Şi cum privea aiurea, cu inima infirmă,
găsi trecut pe sticlă un număr de la firmă.
- O pată blue de Pepsi mi-a maculat covorul,
Nu iese nici cu Cillit şi nici cu bătătorul,
Şi ca să-l fac să fie la loc imaculat,
Soluţia e una: să-l duc la curăţat.
Dar n-o să iau în cârcă un ditamai covor,
Refuz să mă închipui în rol de salahor!
Ei, n-o să poarte razna povara în spinare,
Căci vocea de la firmă îi spuse, răbdătoare,
Formule şi substanţe şi tot ce trebuia,
Tot ce conţine sticla de Pepsi blue în ea.
Adela, conştiincioasă, le puse pe hârtie
Şi cu hârtia merse la curăţătorie.
După tejghea, un nene cu alb halat pe el
Citi expert fiţuica, se concentră niţel
Şi-şi întrebă clienta ce tremura să moară:
- Dar ce vopsea scăparăţi din mână, domnişoară?
Păi bine mă, mânca-v-aş pulile voastre în tigaie la micul dejun, o aşa bijuterie de ştire stă de o lună pe net şi are o sută şi ceva de vizualizări, pe când toate băşinuţele luate de prin comunicate de presă şi apoi scăpate-n izmenele Gazetei de Sud sau ale Ediţiei Speciale sunt mirosite de mii de oameni zilnic? Şi, mai grav: Şerbănică al meu încă nu are cont gratis şi nelimitat la Play! Ce muză chitroasă, parcimonioasă şi zgârcită şi-a găsit săracul om! Ziceţi-mi voi mie dacă e cinstit, futu-i ştrampii mă-sii de societate civilă…
Mânz, viezure, brânză, blog: caterincă, mass-media, poezii