În ce am mai dat cu capul
Una scurtă, că mă duc la fotbal.
Cum ar zice Majorică, experta momentului în reguli de mers pe drumuri publice: ce facem când întâlnim semnul de circulaţie alăturat?
a. Îl ocolim pe partea stângă.
b. Îl ocolim pe partea dreaptă.
c. Nu-l ocolim deloc.
Vă daţi seama că io azi bifai c-ul.
Deci plecai io de la librărie cu şapca în cap, ochelarii de soare peste şapcă şi cu telefonul în mână, scriind un mesaj. Deci ieşii din librărie şi se întâmplă ceva ce până acum reuşisem, cu mari sforţări şi unduiri, să evit: dădui un ditai capul în tinicheaua aia care ar trebui să mă protejeze pe mine de maşinile rele care vrea să mă calce. Futu-i albastrul mă-sii lui de semn şi gura mă-sii de sistematizatorul circulaţiei care l-a pus acolo, că e montat pe un stâlp în mijlocul unui trotuar de juma de metru, şi când vrei să-l ocoleşti trebuie să te curbezi ca Neo în Matrix.
Bun, acuma nu asta era duma, că dădui io cu capul în semn. Dă-le în pula mea, şi pe semn, şi pe cap. Dădui cu capul şi mersei mai departe, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, fără să mă uit în stânga sau în dreapta, de teamă să nu dau de ochii vreunui nemernic care râdea de necazul meu. După doi paşi, aud un claxon lung.
- Băga-mi-aş pula în mă-ta, îmi zic io în gând, convins că e vreunul care râde din maşină de mine. Nu întorc capul, nu schiţez niciun gest, merg mai departe.
Bă frate, şi vine unul după mine, alergând săracul, să-mi dea înapoi ochelarii de soare. Se dăduse omul jos din maşină şi-mi luase polaroijii de pe jos, că eu, ca orice bou care tocmai a luat în frunte un semn de trecere de pietoni, normal că nu-i văzusem şi nu-i auzisem căzând.
Vezi, de-asta e bine să-ţi mai taie câte-un indicator rutier calea. Mai prinzi încredere în rasa umană.
Mânz, viezure, brânză, blog: caterincă, prosteală
vezi cum se intampla “nemernicii” din astea si la case mai mari si nu numai la alea “blanicesti”?
eu zic ca semnul albastru e pus intentionat de aia cu afisul de sub el, care cumpara par pe 27 iulie. schema e simpla: prostul da cu capul iar parul bun paraseste capul prost, la un pret de dumping…
ehh..hai sa nu exageram acum!:)
Pana mea, scriu amboulea, nu-mi aleg locul sau dobitocul cand imi scrijelesc gandurile, pur si simplu vreau sa-ti spun, sa-mi desert tolba.
Te-am descoperit, (la naiba, erai deasupra mea, in lista bloagelor lui Marius:), te-am ochiometrit si m-ai purtat involuntar prin niste orgasme cerebrale hemotionale. Hedonistul din tine ar avea ceva de castigat daca nu ar incerca sa para atat de fresh prin proliferarea fatisa a urarilor din partea poporului chinez sau prin extirbarea protuberantelor, desi are si asta farmecul ei.Esti viu, pisi, si nu pot sa cred ca mai exista si asemenea ipochimeni in peisagistica olteneasca.Pe scurt, mi-au placut la nebunie zvacurile tale ideatice, n-am citit tot si nici n-am de gand curand, prefer sa ma bucur inca de senzatiile infiltrate in pielea digitala.Respect, frate!
Măcar ca să mă umflu-n pene când primesc un comentariu d-ăsta şi tot înseamnă că nu bloguiesc de pomană:)
Si eu am o problema cu minunatele semne de circulatie. Dintre toate variantele tale, in mod ciudat, eu le bifez pe toate, deodata, in tentativa mea de a-l fenta…
Sa te umfli ma’ in pene ca ai de ce.