Parbriza mării
Pleci din Vamă să te-ntorci acasă. Eşti mahmur. Eşti ofticat. Ai senzaţia aia enervantă, de muribund, că lucrurile vor merge la fel şi fără tine. Ţi-ai dori să se închidă sezonul estival o dată cu plecarea ta. Ţi-ai dori să sece marea, să se interzică berea, să se întâmple ceva care să le ia zâmbetul de pe buze milogilor ălora care mai rămân acolo, relaxaţi şi prăjiţi, fără să le pese că tu te-ai dus. Eşti mahmur şi furios. Peste doar cinşpe ore vei fi la serviciu, mai obosit de o mie de ori decât când ai plecat. Eşti de-a dreptul deprimat. Când te aşezi pe bacheta din spate în maşina lu’ Marcea, te simţi ca un căcat peste care destinul tocmai a tras apa, dezlipindu-l de pe vasul ceramic şi trimiţându-l spre nicăieri. În faţă, trebuie să stea Bucer, care nu e mahmur, fiindcă e de-a dreptul beat. Şi, într-o tentativă naivă de a-ţi asuma soarta, îţi spui:
- Bă, dacă tot nu mai stau la mare, măcar să ajung mai repede acasă.
Dar nu poţi să ajungi mai repede acasă. Te împiedică genul ăla de mărunţişuri estivale: un accident cu multe victime omeneşti pe undeva spre Costineşti, cam pe unde-a mierlit-o şi Semaca. Un blocaj în trafic la Eforie, în acea minunată intersecţie unde mii de maşini stau la coadă ca să treacă strada câte un mârlan de turist. Încă un blocaj pe nu-ştiu-unde. Căcaturi de-astea.
Aşa că stai ca boul. Fumezi pe geam, mai bei o gură de apă, visezi la zeamă de varză şi deja îţi pui problema că se apropie revelionul. Şi te uiţi la alelalte maşini, blocate ca şi tine, te uiţi la parbrizele lor şi la ce îşi mai atârnă lumea în ele.
Unii îşi atârnă câte o jucărioară de pluş. Ca de exemplu, Peugeotul ăsta de Argeş.
Cea mai discretă jucărie de pluş prinsă cu ventuză de parbriz
Alţii sunt mai bisericoşi. Opelul ăsta cu numere de Bulgaria ar putea deveni papamobil, la cât de evlavioşi sunt proprietarii:
Cimitir ortodox
Atenţie: trebuie să notaţi că şoferul acestui cimitir mobil a renunţat la aparatul antiradar, ale cărui ventuze stau singure şi triste în colţul din dreapta jos al imaginii. De altfel, la ce ţi-ar mai folosi un asemenea gadget pământean, când te bazezi pe înzecită protecţie divină?
Şi, după aia, te uiţi şi la tine în parohie: în parbrizul lui Marcea, o oaie stă la umbra unui brăduţ. Să nu-mi spuneţi că odorizantul ăla nu e brăduţ, fiindcă e. Drept dovadă, scrie pe el:
O, Tannenbaum!
Şi-ţi spui în sinea ta: „Rămas bun, Litoral 2009!“. O să fie bine. Faci o biluţă nazală, o lipeşti finuţ sub bancheta lu’ Marcea şi aştepţi să ajungi pe A2, ca să te culci liniştit.
Mânz, viezure, brânză, blog: caterincă, şoferi, Vama veche
Mishule, dormi?
mishu: nuuu!!!
Parohia bilutelor nazale