Matematică pură
• Mă mai uit şi eu în urmă, câteodată. Dacă aş şti sigur că Dumnezeu m-a iertat, n-aş regreta nimic. Chiar şi neavând nicio garanţie că Dumnezeu m-a iertat, nu-mi permit să regret nimic, ca să nu-L supăr.
• Pe cel mai recent album Muse, scos alaltăieri, putui regăsi, pe un final de melodie, nocturna în Mi bemol major a lui Chopin (Nocturne in E flat, pentru cine a chiulit la muzică şi vrea s-o caute pe net). N-am eu atâta cultură muzicală cât să-mi pemit să dau sentinţe grave, dar după gusturile mele ăsta e cel mai frumos cântecel pe care l-a putut închipui omul vreodată.
• Dacă la început a fost cuvântul, muzica e cel mai clar exemplu că Universul însuşi e capabil de progres în exprimare.
• Îmi zicea cineva că în manualele alternative, Jurnalul Fericirii, Nicu Steinhardt, se studiază în clasa a noua. O fi vreo concesie ironică făcută generaţiei emo, plină ochi de jurnalele nefericirii? Mi-l şi imaginez pe profesoraşul ăla tipic de liceu explicându-le copiilor cum stă treaba cu revelaţia mistică, cu priceperea şi elocinţa unui stabor ţigănesc pus să judece crime de război.
• Sunt două lucruri pe care tot încerc să le fac, şi ştiu cu precizie c-o să le fac cândva, deşi am eşuat de o sută de ori în fiecare: să mă las de fumat şi să scriu un roman. Mă gândesc oripilat ce-aş alege dacă m-aş întâlni cu peştişorul de aur şi mi-ar garanta reuşita uneia dintre cele două.
• Citii azi, în cărţulia aia cu „Platon şi ornitorincul intră într-un bar“ (da, da, o am la librărie, e super-tare), cum, din punctul de vedere al matematicii, oamenii se împart în trei categorii: cei care înţeleg cifrele şi cei care nu le înţeleg.
Mânz, viezure, brânză, blog: filosofie, muzică, Religie, viaţă
http://www.youtube.com/watch?v=xGzYxeMNYmk
Uite ca exista si poezie matematica / geometrica / algebrica…
Este foarte fumoasă nocturna. Merci mult, m-ai mai îmbogăţit cu ceva. Dacă nu ai văzut încă “The Legend of 1900″ (cred că titlul original sună ceva, gen,
: ” La leggenda del pianista sull’oceano”), te sfătuiesc să nu-l ratezi. Şi coloana sonoră e superbă. 
Mersi, mersi… Cunoaştem şi pe domnul Novecento, e foarte drăguţă compoziţia aia a lu Morricone, cred că o am in winamp imediat după sau înainte de Chopin:)
Si imi permit sa-ti recomand (desi ma indoiesc ca nu cunosti) o bucata din Friedrich Handel, interpretata de Philippe Jaroussky (neaparat)…Si nu, nu este din epoca celor castrati de dragul artei. O regasesti in Antichrist – daca ai ocazia sa-l vezi vreodata:). Astept feedback, zi-mi dc este pe gustul tau.
http://www.youtube.com/watch?v=5TQrbei8Z-4
Dragă Lucia, io m-am învăţat prost, ca la ziar, să nu răspund la comentarii, că nu dă bine. Da’ stau şi mă gândesc că cam ai şi tu dreptate când îmi zici că ar trebui să mă dezvăţ şi fiu mai activ pe blog, şi uite fix de-aia îţi răspund acum şi o să răspund tuturor comentariilor. Aşa că: Handel al tău e frumos, dar nu mi-a stat ceasul de emoţie. Nu-mi spune nicio poveste melodia aia ascultată aşa, singură. Poate după ce o să văd Antichrist-ul o s-o asociez cu o poveste deja spusă şi o să înceapă să-mi placă. Mulţumită acum?
Cea mai…ca ne bagi in seama, nu ca te-a lasat rece bucatica mea de Handel:D Lasa ca vezi tu ce horscop iti fac pt week-end:)) Sa ma razbun pe insensibilitatea ta. Anyway, trebuie sa vezi ce treaba a facut maestru’ Lars von Trier.
Aaa..si pune si o poza. Din’aia cu ochi mari si zambet larg, “a la Velvet”. For the good old times:)
Sa te priveasca cititoru’ drept in ochi, cand ii raspunzi.
Ca uitasem. Pan’ la urma, Marcea o cunoaste pe Larisa? Marcea, putem sa ne conversam aci’, pe blogu’ asta, ca e la indemana. Deci, Roger, aici Lucia (nume de cod)…care are o mare curiozitate: O CUNOSTI PE LARISA?
Putem face si un sondaj.
1. Da, Marcea o cunoaste pe Larisa;
2. Nu, Marcea nu a auzit in viata lui de o anume Larisa;
3. Nu numai ca o cunoaste, da’ i-a fost cumnat de mana…la TheBuleni, of course:)
aleg varianta 3 pt 200 euro si-o veioza, da’ cu floare in piept.
sa nu-mi spui ca ai fost domnisoara de onoare si am ratat momentu’……….ca mi-am dat foc la cerdac
P.S. Merit sa fiu si io ziarista de investigatie sau nu?
f f buna investigatia momentan. sursa “mami” e de incredere
). sus numita paula epuran, din neamul ale’ TRAGATOARE mai exact, in rol de soacra mica si eu in eternul rol de fucking BEST MAN am dansat dansul pinguinului pe data de 2 sept. 2006 la fericitul eveniment (fericit pt ca 2 sept. este si ziua mea de nastere). surse sigure afirma ca cumnatu’ de mana cotea binisor in timpul dansului semn clar ca bause putin mai mult decat trebuia. IAR!!!
bafta mare in noua meserie si pt alte detalii o sursa buna ar fii si baba FROSA din nemul brostenilor colt cu gherghina vara buna a soacrei mici.
ti pupai si mai astept alte relatari (poate si de la fata locului)…..asa poate ne vizitam drac si noi cerdacu ala parasit ca s-a umplut pana si laguna de matasa broastei
Cat in ceea ce priveste bautu’, iti imaginezi cum eram eu. Si pe tocuri, prima data…Dar, lasa, ca nu cred ca si-a dat nimeni seama, la final m-au rugat sa raman sa ajut la numararea banilor, ca sunt de incredere:)))))))
prea multa incredere in conversatia asta!:))
Da, ai dreptate…mi-am dezvaluit cea mai de incredere sursa. Si sunt dependenta de servciile ei. Intotdeauna apelez cu incredere cand am nevoie de o zacusca, o salata de vinete, o ciorbita…Sunt insa la ineput de cariera, mi se iarta:)
Era o vorba…una proverbiala “Unde dai si unde crapa?”
S-o fi gandit celebrul de demult si inca, Mihai Gavrila, ca blogul sau va deveni nu peste multa vreme bostanul online-ului?
Apropos Lucico mama, cu riscul de a ma umple de rusine, nu crezi ca era ceva mai corect “am dezvaluit” sau “v-am dezvaluit” decat “mi-am dezvaluit”!?
Dai nu dai tot de ea crapata dai!
Lasă, bă Rochiţă, nu mai fi individios, mai ales acuşica, că ne făcurăm fraţi de blogo-fucking-sferă. Cu Dăbulangiii ăştia n-o poţi da frate la pace: când e să-şi descâlcească ei afacerile interne ale comunei s-a terminat şmecheria. Bine totuşi că o fac la mine în bârlog, unde e cald şi gratis, şi nu se-apucă naibilii să se certe prin sms-uri cu dedicaţie la Taraf TV, că mai ştii cum te pomeneai că rămânea Marcel şi fără bani de bere pe caiet, iar Lucia sărăcuţa ajungea să-şi facă ditai nuntă cu dar la Dăbuleni ca să-şi revină la solvabilitate…
Eh, stai linistit, ca nu te umpli de rusine, e mai greu cu exceptiile in dativul posesiv…te inteleg. Aaaa…si mai era o vorba la fel de celebra “Te bagi ca musca in lapte” si mai era una “Tragi ca…” sau lasa:)
P.S: Fara suparare, da? Io voiam doar sa scriu msg cu nr 17, nimik personal roakere.
Acu’ sa nu ma corectezi ca PS trebe’ sa reprezinte vreo concluzie, e doar prescurtarea de la post scriptum, pot sa adug orice:D
ooo da…multi chibiti aci la mishu
)). rochita tot acid cum te stiu. ce drac facusi…te-apucasi sa corectezi virgulele din bloguri 
)