Entuziasmul catastrofelor
Acuma, că tot se ceartă fetele pe Caragiale, şi după o zi în care tot vorbii cu nişte băieţi simpatici despre Epoca de Aur, îmi adusei aminte de un episod din istoria recentă al cărui tragi-comic bate la cur imaginaţia oricărui – ce vreţi voi – regizor, scenarist, romancier, jamaican fumat etc. E de la [...]
Singur împotriva nimănui
Miercuri, la Korona, unde aterizai de-a-n pulea pe la miezul nopţii, era petrecere sârbească. Mulţi sârbi, mai mulţi decât îmi imaginam că studiază p-icişilea, muzică sârbească, câţiva români, unii din ei muşterii tradiţionali, ceilalţi nişte maimuţoi aflaţi în veşnicul lor tranzit nocturn între discoteci şi manelării. Câteva feţe drăguţe de sârboaică, alte câteva cururi drăguţe [...]
…dar Roman nu prea le-a futut…
Mulţumită, datorită, conform, contrar memoriei de elefant a lu’ Şerbănică, capabil să memoreze orice succesiune de versuri pe care o aude şi-i place, cu condiţia ca versurile să nu fie albe, puturăm băga în Republica un memento despre sloganurile campaniei prezidenţiale din primăvara lui ’90. Nu vă jenaţi să-l citiţi, e foarte amuzant.
Mii de dozatori
Îmi aduc aminte ce s-au mai pătimit Lazio şi cu Şerbănică, scriind ei un text despre minunile anilor ’90 (de citit aici), să găsească o poză cu dozatorul Tec. Şi tot degeaba. Dac-aş fi fost io blogăr pe vremea aia, probabil aş fi ştiut de unde s-o iau. Pe când aşa, mă văd nevoit să [...]
Dreptul meu la biluţă
Întâmplarea asta surveni în mod firesc după ce scrisei despre bun simţ, ca şi cum aş fi ştiut despre ce e vorba: Deci eram io în trafic, la volanul noii mele maşini second hand, când sună telefonul. Dubios, erau nişte cunoştinţe cu care nu prea am mare taină. Ne leagă o friguroasă excursie la Praga [...]
România nebunului simţ
• Nu mă pot abţine, că tot se vorbi atâta despre România bunul simţ. Nu am atâta bun simţ încât să mă abţin. • Auzi tu, România bunul simţ. Ca şi cum ar exista o ţară a bunului simţ. Ca şi cum bunul simţ ar fi pe undeva pe lumea asta regula, iară nu excepţia. [...]
Maria Maria
Şi încă una, din anii colhozurilor şi ai sovromurilor. Majorică mi-aduse aminte de ea. Deci aceeaşi bunică-mea. Frumuşică, subţirică, şefă de promoţie la Şcoala Normală, avea peţitori unul şi-unul. Mai întâi a fost unul pe care îl chema Cioacă. Cum să-l iei? Pe urmă a mai fost unul frumuşel. Dar avea ochi albaştri. Şi bunică-mea, [...]
Bătrâneţe, coaie creţe
Bunicu-meu şi bunică-mea aveau câteva anecdote şi poveşti de-ălea pocite, pe care le spuneau destul de des: • După o beţie de armată, parcă, unul dintre camarazii lu’ ăl bătrân adormise. Şi ăştiălalţi i-au dat pantalonii jos, lăsându-l în izmene – cred că nu mă înşel, domnul Botezatu fie-mi martor, că pe vremea aia nu [...]
Ţuică, suntem neam de piatră…
• E prima ţuică fiartă pe toamna asta. E bine să pui zahărul să se caramelizeze pe fundul ibricului, înainte să pui ţuica, piperul şi foile de dafin. S-ar putea să strici un ibric pe sezon, dar merită. • Ţuica fiartă merge dubios de bine cu chill-out music, bag de seamă. Nu-mi prea place mie [...]
In Diana Jones
Căutam filmul ăla despre care mi-a vorbit elogios corporatistul M%@#L, nu pot să-i dau numele pe post – corporatisului, că filmului pot: In Diana Jones. N-am găsit decât un thumbnail, dar am găsit altele, destul de interesante şi, probabil, demne de văzut înainte de Francesca. Aş vrea să le văd dublate de Irina Margareta Nistor.
Bullshit, bullshit, my line
• Mi se reproşează că scriu prea rar. Dacă mă uit oleacă prin blog, e clar că scriu prea des. Situaţia asta vine să echilibreze poceala cu băutura, unde mi se reproşează că beau prea des, deşi sunt mai bine de trei săptămâni de când nu m-am mai îmbătat de două ori într-o zi. • [...]
Sfânta Vineri
După ultimele calcule, aş avea de făcut următoarele: • să scriu pentru Jurnalul Naţional reportajul cu ţiganul ăla din Caracal, nu poci să vă zic despre ce e taina, că mă dă mogulu’ afară şi rămân fără renumeraţia mică, după buget. • să mă ţin de cuvânt şi să-i scriu lu’ Şerbănică un frumos editorial [...]
Ceai hapciu
Mă găsii să bolesc, lovit mişeleşte de o răceală, într-una din acele zile în care Aurică ne lasă oraşul fără apă. Nu fu deloc amuzant. Mă întreb cum or fi putut să bolească strămoşii noştri, lipsiţi de beneficiile apei calde curente. Acuma stau cu un ceai hapciu în faţă şi mă gândesc la lucrurile importante [...]
