Futu-te-n gură, Doomiinoo, trăi-ţ’ar mă-ta, Doomiizece!
• E o chestie calculată, dovedită ştiinţific, probabil de cercetătorii britanici: iarna oamenii sunt mai trişti. Cantitatea de endorfină sau o chestie de-asta care provoacă fericirea depinde de lumina zilei. După cum ştim din calendar încă de mici, decembrie – undrea are numai 9 ore de zi, pe care le dorm pe jumate din cauză că mi-e frig şi lene, iar în jumatea ailaltă nu-mi aduc aminte să fiu fericit. În cele 15 ore de noapte, după cum puteţi vedea, frec măciuca şi, din când în când, devin melodramatic pe blogul personal.
• Altă chestie pe o constatai eu, printr-un efort de statistică empirică de circa 40 de secunde, e că de vreo patru – cinci ani încoace, la fiecare sfârşit de an, notez că „anul care tocmai se încheie e cel mai prost din viaţa mea.“ După o aşa expertiză, evident că pot deja lua în calcul faptul că oricând se poate mai rău. Dar, trăi-ţ’ar mă-ta, Doomiizece, n-ai putea în pula mea să te dovedeşti tu mai bun?
• Deci, dacă se confirmă prognozele, cum că 2010 şi 2011 ar fi nişte ani în continuare afectaţi de criza economică, iar în 2012 vine de-adevăratelea sfârşitul lumii, eu îmi bag pula în ea de treabă şi mă mut la ţară.
• Doomiinoo fu, de bună seamă, un an cam de căcat pentru mine. Dovada supremă e faptul că ajunsei să-mi fac blog. Dar nu contează prea mult asta: trebuie doar să mai treacă ceva vreme şi va veni ziua când voi idealiza şi această costiţă din viaţa mea; se pare că aşa păţesc mereu.
• Off-topic: ‘ga-mi-aş pula în Emil Boc.
• Ce-mi mai propusei pentru 2010? Să câştig 2,58 milioane de euro la loto, să mă înscriu voluntar într-un experiment medical prin care penisurile pot fi mărite prin tratament cu sirop de muguri de pin, să fac sex cu şase virgine care să rămână virgine, să ajung la 17.000 de unici pe zi pe blog şi, după aceea, – deşi în privinţa asta nu-mi acord prea multe şanse – să scriu un roman de 200 de pagini despre viaţa mea.
• În Praga – n-am fost atent, presupun că şi prin alte locuri e la fel – multe dintre statuile religioase au o parte aurită, creată special pentru a le purta noroc celor care o ating: talpa lui Iisus, mâna vreunui sfânt etc. Recent (sau cel puţin acum fu prima dată când văzui asta) a apărut în curtea castelului, chiar la ieşire, o statuie care are şi ea ceva aurit. Pusei şi eu mâna, să am noroc în 2010:
Mishu cu mâna pe pulă
• Să trăiţi, să înfloriţi, să vă dea Dumnezeu tot ce vă doriţi şi să dea Dumnezeu să vă doriţi ce vă trebuie.
Avem 4 comentarii la "Futu-te-n gură, Doomiinoo, trăi-ţ’ar mă-ta, Doomiizece!"
hahaahha
)))) mda.:)) Cu sufletu-nainte, om curat! 
) Io n-am avut ani de cacat demult, acuma nu stiu daca-i noroc sau aptitudine. Da` scrii mortal -> uite ceva pe plus. 
si +1 vizitatori pe blog. (daca-as fi avut 16999 de frati te rezolvam. Hai, nu te supara asa, cercetatorii aveau ei dreptate, de-aia-s atatea sinucideri prin tarile nordice, las-o naibii de depresie, mai bine scrii 200 de pagini despre ea.:) )
Un doomiizece bun si zambitor! :> (na, ca sa ma-njuri
) )
Nene Mishule !
>- Gurile noastre, lăţite-s pân’ la urechi, când cetim p-aci ! Să-ţi fie cât mai pe plac anu’ ! Şi’s te cătrăneşti la fel de fain ! %%-
Si uite cat de firesc se intalnira la rascruce cele doua stari… asa ca la anu’ pe vremea asta vreau un autograf, cadou de Craciun:)
Fie ca in doomiizece sa-ti traiesti visele de viitor, in prezent!
@ Crin, Irina, Lucia: vorbele voastre dulci de astăzi, alături de sticla de whisky pe care am căpătat-o încă de ieri, mă fac să intru vesel în, scuzaţi expresia, noul an. Şi, aşa cum copiii un pic surprinşi o zic pe-aia cu ba pe-a mă-tii, şi eu, surprins întrucâtva, nu pot decât să vă întorc urările de bine. Plus un pic de noroc, care nu ne-ar strica, fiindcă, după cum ştiu şi puştii de pe maidan, sănătate şi bani aveau din plin şi ăia de pe Titanic.