Timpula (1)
Era noapte şi era vin roşu, lumea devenise frumoasă, iar eu îi masam buricele degetelor cu propria-mi spinare.
Şi era ca şi cum toţi poeţii erau beţi, numai eu, nepoet, nu mă puteam îmbăta.
Şi era ca şi cum toate visele mele se visaseră.
***
Oamenii de acolo îşi făceau morminte frumoase, în cimitire dichisite, aşa încât lumea să creadă că moartea le-a fost un fason.
***
Ne futem sau facem dragoste?, se întreabă domnişoara. Şi despre mine se zice adesea că mi-am futut viaţa; dar domnişoara ştie cel mai bine: n-am futut-o, am iubit-o.
***
Într-o pereche de ochi noi şi eu sunt altul; strânşi în palmele mele, sânii ei sunt alţii. Ne desparte lumea întreagă şi trei rânduri de textile. Eu am erecţie, ea se gâdilă.
***
Unele zile sunt mai lungi ca altele, şi-ţi lasă în gât un gust sterp, de tutun şi de cola şi de praf cosmic. Dar e frumos când te culci: lungimea contează.
Mânz, viezure, brânză, blog: poezii, timpula