THE BLOG-BÂRLOG

• Blăniţa zice că e bine că-mi ţin minte datoriile. Io îi zic că nu mi-e greu, că mi-am făcut un excel în my documents. Adi mă întreabă: – Şi cât are, un mega?

• Coana xenu, această mademoiselle zoso a blogurilor netraficate, în faţa căreia mă plec cu profundă consideraţie, fiindcă ea are dreptate tot timpul, chiar şi atunci când am eu dreptate şi ea mă contrazice, mă pricopsi cu a doua bucată de leapşă. Dar, cum bine zise şi ea, e rost de prins fluturaşi pe tema asta, aşa că o primii cu bucurie, că şi-aşa n-aveam ce scrie sau desena. Şi oricum, nu m-ar fi lăsat inima s-o refuz, pentru că mă alintă „poetul Tăbâltoc“ (puneţi mâna şi citiţi, dacă nu ştiţi cine e), ceea ce pentru mine fu mai compliment decât dacă i-ai zice lui Cărtărescu că e Marin Preda. Deci leapşa e: ce playlist mi-aş pregăti pentru propria-mi înmormântare.

• Sigur, nu-mi iau prea în serios apariţia publică cu vată în nas, dar mi s-a întâmplat să mă gândesc o dată la treaba asta. Când ascultam o melodie. Da’ acuma, înainte de a merge mai departe cu delirul, trebuie să-i daţi drumul s-o ascultaţi în timp ce citiţi. Eu cred că pentru genul ăsta de evenimente a fost compusă.

Leonard Cohen – Bird on the Wire (şi ca să nu se plictisească distinsa adunare, nu vă dădui originalul, ci unul din covere. Mai sunt unele frumoase de la Johnny Cash sau Neville Brothers).

• Deci, se presupune că sunt mort. Boon. Politeţea mă obligă să îmi cer scuze tuturor creditorilor pe care i-am lăsat cu curul în baltă, tuturor fetelor cărora nu le-am oferit orgasmul, rudelor pe care le-am băgat la cheltuieli cu tron, colaci şi pantofi de carton etc etc. So:

Nirvana – All Apologies.

• Pe urmă, una pe care am presimţirea că n-o ştiţi, io am descoperit-o relativ curând şi m-am îndrăgostit de ea ireparabil.

Bregovic – Tale V – Andante Amoroso

• Sigur că, anticipând Veşnica Pomenire şi viaţa veşnică, pe care nădăjduiesc c-o voi fi meritând la ora decesului, merge asta:

Deus – Nothing Really Ends.

• Şi, dacă tot trecurăm la clape, o nocturnă n-a omorât pe nimeni (cel mai frumos cântecel din lume, în opinia mea profană). Să vă inspire să aranjaţi bomboanele pe colivă.

Chopin – Noctură în Mi bemol major, Opus 9-2. Asta puteţi s-o puneţi pe repeat.

• După aia, vă îmbrăcaţi în negru şi mergeţi ca boii prin ploaie, în timp ce eu merg cu maşina şi mă doare fix în pulă. La răscruci vă opriţi, daţi bani frumos la copiii săraci şi o puneţi pe-asta:

Maria Tănase – Lume, lume.

• Şi, când mi-o bătea un cioclu mic şi negru cuiele în tron, ca să nu vă mai văd, daţi-o pe-asta tare, da’ tare rău, ca maneliştii cu decapotabila la semafor. Să aveţi sonorizare bună, nu ca la concertele din Bucureşti, că altfel îmi bag pula în pomana mea.

Israel Kamakawiwo’Ole – Somewhere Over the Rainbow.

• Odihnească-mă în pace. Să-mi fie ţărâna uşoară. Leapşa nu e obligatorie pentru poetul dubios cu vacă, pentru crin, că am datorie la ea, şi pentru elful cu solzi. Dar să nu-şi închipuie că ei o să trăiască veşnic.

This entry was posted on Wednesday, April 28th, 2010 at 00:57 and is filed under Blog Job, Toate. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.