Marţi, 13, cu noroc
Domnul student Vasile Augustus Zgribcea, despre care am mai vorbit şi cu alte ocazii, aşa că nu vi-l mai prezint, are din nou examen. De data asta, e vorba de materia numită Finanţe. Ceea ce trebuie să ştiţi este de ce dl. Zgribcea nu învăţă, nici de data asta, nimic.
Mai întâi, pentru că profesorul G. Tudoroiu este unul dintre cei mai aspri şi intrasigenţi din facultate. Când l-a rugat pe unchiu-său, profesor şi el, să-i pună pile, dl. Zgribcea a primit următorul răspuns:
- Bă, puţă, la Tudoroiu nu se aranjează nimic. E nebun omul. N-am ce-ţi face, trebuie să înveţi dacă vrei să iei. Lasă, că nu ţi-o pica nasul dacă înveţi şi tu la un examen în patru ani de facultate.
În al doilea rând, strâns legat de primul, pentru că dl. Zgribcea a strâns deja multe tentative de a-şi demonstra abilitatea în Finanţe. Patru, mai exact, cu tot cu RR-uri. Niciodată n-a luat notă mai mare de 3,50.
Şi în al treilea rând, fără legătură cu primele două, e pentru că dl. Zgribcea e un tip superstiţios, iar examenul fu programat într-o zi de marţi, 13, la orele 8:00. Ora nu are relevanţă, decât privind-o din prisma faptului că în ziua de luni, 12, la orele 20:00, dl. student se aşeză pe un scaun de bar, nu departe de Universitate, şi îşi propuse să bea suficient de mult încât să nu sufere, a doua zi, când va afla că a picat şi a cincia oară.
De ce se mai deranjează să se ducă la examen, vă întrebaţi? Păi e simplu: pentru că profesorul Tudoroiu e atât de exigent încât, dacă studentul nu se prezintă la testare, şansa de unu la mie de a obţine, măcar în pragul licenţei, creditele necesare, se reduce brusc la zero.
***
Examenul decurge în felul următor: studenţii au avut la dispoziţie 100 de subiecte. 50 de chestiuni teoretice şi 50 de probleme contabiliceşti. Din ele sunt alcătuite 50 de bilete de examen, numerotate, sigur că da, de la 1 la 50. Studenţii intră câte trei, trag câte un bilet, şi au la dispoziţie 10 minute pentru a-şi nota, pe ciornă, ideile principale şi rezolvarea problemei. Apoi sunt examinaţi oral, cu exigenţa deja pomenită.
Din raţiuni alfabetice, dl. Zribcea e ultimul din grupă. Stă pe hol, moţăind, şi îşi întreabă colegii care ies din examen ce notă au luat, ce bilet au tras, dacă a fost greu etc. Şi se gândeşte că, dacă n-ar fi fost marţi, 13, poate că ar fi avut o şansă.
- Cât luaşi, bă, Iordache?
- Şase.
- Ce bilet avuseşi?
- Bă, îmi pică numărul 13. Da’ să ştii că nu fu greu. Fu chiar simplă problema.
Moment în care dl. Zgribcea are o idee genială.
***
- Bună ziua, domnule… Zgribcea.
- Bună ziua, dom’ profesor.
- Sunteţi ultimul, văd. Haideţi, că ne prinde seara pe aici. O să-i rog pe colegii dumneavoastră să nu iasă din sală până nu terminaţi, ca să nu existe discuţii. Trageţi un bilet, vă rog!
Dl. Zgribcea închide ochii şi bagă mâna în teancul de bilete de pe masă. Apoi, cu mâna încă tremurândă, deschide ochii o clipă şi-şi priveşte destinul. Apoi, într-o fracţiune de secundă, bagă biletul înapoi în teanc şi începe, cu un gest agitat să le amestece, ca şi cum ar fi vrut să mai încerce o dată.
- Hei, hei, domnule Zgribcea, ce faceţi? Un singur bilet e voie să trageţi!
- Haideţi, dom’ profesor, vă rog… Era biletul cu numărul 13 şi eu sunt superstiţios… Azi e marţi, 13… Vă rog mult, mai lăsaţi-mă să încerc o dată…
- Nu se poate aşa ceva, domnule student. 13 aţi tras, 13 o să primiţi. Staţi că îl caut şi vi-l dau eu imediat. Trebuie să încercaţi măcar, nu pot să vă tratez altfel decât pe colegii dumneavoastră…
***
Şi exigentul domn Tudoroiu luă biletele la mână, până găsi numărul 13, mormăind în acest timp ceva despre cât de stupid este să ai superstiţii în ziua de azi. Iar superstiţiosul student Zgribcea luă nota 8.
Mânz, viezure, brânză, blog: caterincă, poveşti, proză scurtă, Studenţie
‘nă dimineaţa! numa’ am pus semn, c-acum nu văz nimic.
..
..
) ..ştiam eu de ce mă întorc ! excelentă !
Am promis că răspund la comentarii, da’ acuma ce să zic? Că da, că nu?
Si eu am o problema cu 13. Mi-e frica.