Enter title here

Mai departe scrie-n carte »

O vârâciune marca Mishu. La 30/06/2010 01:43, în Bârlozofie, Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , , , ,

Câine şi circ

Mai departe scrie-n carte »

O vârâciune marca Mishu. La 27/06/2010 23:00, în Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , , ,

Ne ducem pe pulă :D

Mai departe scrie-n carte »

O vârâciune marca Mishu. La 26/06/2010 10:34, în Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , ,

Unde fugim de-acasă?

Mai departe scrie-n carte »

O vârâciune marca Mishu. La 25/06/2010 12:20, în Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog:

My pets

Mai departe scrie-n carte »

O vârâciune marca Mishu. La 23/06/2010 23:19, în Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: ,

Muborg

• Să fie un pic nebuni e o metodă tradiţională de relaxare pentru oamenii inteligenţi, dar să fie nebuni pe de-a-ntregul e o provocare şi o corvoadă pe care puţini dintre ei o acceptă.

• În vechea limbă şi tradiţie pre-românească, „blajinii“ erau primii oameni de pe pământ, descendenţii din Adam şi, deci, strămoşi ai oamenilor de azi. „Fiinţe blânde şi evlavioase, care trăiesc dincolo de Apa Sâmbetei“. Poftim cultură, pleci de la statutul de „blajin“ şi ar trebui să înveţi să crezi în progres!

• Trece solstiţiul pe lângă noi ca Mobra pe lângă câini. Am mai scris despre solstiţiul de vară, cred, mi se pare fascinantă această zi în care, pe nesimţite, totul începe să o ia înapoi. Cred că am mai scris şi că aş vrea să găsesc solstiţiul de vară al vieţii mele, ziua aceea în care, fără zgomot, fără isterie şi fără remuşcare, noaptea a început să ocupe tot mai mult din spaţiul dedicat zilei. Mă fascinează.

• Mesajele lui Iisus, creştinismul în general, sunt îndeobşte asimilate unei doctrine protocomuniste, sau hai să-i zic socialiste, ca să nu se supere nelustraţii pe mine. Acum îmi dau seama că nu e aşa: să duci în spinare o cruce pentru altcineva, iată de fapt unde era esenţa capitalismului.

• Sigur, n-am nimic deştept de spus la ora asta. Dar dacă aţi şti în ce hal duhnea a peşte alternativa, şi voi aţi prefera să scrieţi despre viaţă şi despre moarte şi despre alte asemenea lucruri pe care nu le putem pricepe.

O vârâciune marca Mishu. La 22/06/2010 01:10, în Bârlozofie, Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , , , , ,

Metoda Charmat

• Abia când constaţi că unde aşteptai să ţi se ridice statuia ţi se construieşte doar mormântul îţi dai seama cât de bine ştie păcatul vanităţii să fenteze paznicii sufletului.

• Să nu-mi plâng de milă am învăţat de mult. Obiceiul de a-mi râde de milă e însă în continuare dovadă de slăbiciune din partea-mi şi mă şi dă de gol adesea.

• Femeia, carevasăzică, acest chelner care îţi face nota exact când îţi venise cheful de băut.

• O invocaţie blasfemică de pe la mine de la ţară, folosită în momente de maximă surpriză şi mirare: „Mânca-ţi-aş pula Ta, Doamne!“ Ce-i drept, şi îmi dau seama abia acum, la 20 de ani de când n-am mai auzit-o, că nu se putea găsi ceva care să topografieze mai bine poziţionarea omului în faţa lui Dumnezeu în momentele de ironie a sorţii.

O vârâciune marca Mishu. La 17/06/2010 00:45, în Aceste fete care mi-au mâncat zilele, Bârlozofie, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , , , ,

Song for the Rori

(Cântă Barenaked Ladies)

O vârâciune marca Mishu. La 16/06/2010 19:30, în Aceste fete care mi-au mâncat zilele, Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , , ,

Vin fiert, bad timing

• Astăzi, 8 iunie 2010, lumea suferea de caniculă incipientă, intelectualii transpirau pe frunţile lor late, oamenii muncii transpirau la subraţul păros, femeile transpirau sub ţâţe, numai eu stăteam întofloşat ca un pinguin. Sunt răcit. „Aha, eşti răcit, Mişule? Păi şi la iarnă ce mai faci?” La iarnă tai porcul şi ascult colindele lui Hruşcă, ce pula mea o să fac. La iarnă mai răcesc o dată.

• Stătui ascuns în toaletă, ca să nu zic în veceu, la locul de muncă, vreo juma de oră. Îmi suflai nasul. Simţeam că mai am un cap ascuns în cap şi încercam să dau afară maruşca drăcească. Dar afurisitul de piftiu galben verzui se scurgea mai greu decât mărunţişul din portofelul jidănesc în ziua de sabat. Îmi simţeam ochiul stâng cu două numere mai mari, sau poate el era ok şi se făcuse afurisita de orbită un fel de pantof de cenuşăreasă care nu mai încăpea restul de călcâi de fata babei. Foarte frumos şi educativ, ce să vă mai zic, după jumătate de oră eram vânăt şi epuizat de zici că jucasem singur împotriva Hondurasului.

• Iar acum beau vin fiert. În iunie, reţineţi acest aspect foarte important. E greţos de dulce, ca o baclava, ca o pulă din aspartam, dar e fierbinte şi, deci, e bun.

• Şi în plus fu o zi de-aia enervantă, o marţi cu cele trei ceasuri rele dilatate de stafia lui Dali dinspre canvasul dimineţii până, hăt, spre cel al serii, o zi în care nimic nu-mi ieşi bine, dar nici nu putui să mă enervez, de ce să zic, pentru că nimic nu-mi ieşi cu adevărat rău. O zi de-aia care îţi aminteşte de bătrâneţi neîntâmplate, de neputinţe încă neavute, ca o reclamă la cremă adezivă pentru proteze.

• Zicea cineva că a face sex la bătrâneţe e ca şi cum ai încerca să joci biliard cu o sfoară în loc de tac. Nu ştiu ce să zic, nu mi-a plăcut prea mult biliardul. În schimb, îmi aduc aminte cum era să faci sex la prima tinereţe. Adică alaltăieri seară. Era ca şi cum ai fi încercat să pictezi miniaturi cu un ciomag. Dar na acuma, alta şi cu mine, ce e viaţa dacă nu o chestiune de bad timing? (Chestia asta nu merge spusă în română, e bună aşa pe englezeşte, când bad time devine gerundiv, iar gerunziul e aşa lăbărţat dinspre trecut spre viitor şi nemernic şi enervant ca profeţiile lui Isaia.)

• Vin fiert în toiul verii, cum ziceam.

O vârâciune marca Mishu. La 08/06/2010 23:43, în Bârlozofie, Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , , ,

Smells Like Teen Spirit pe perete

O vârâciune marca Mishu. La 02/06/2010 23:56, în Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , , ,

Moonshine

○ Moonshine, v-am mai zis, cred, e un cuvânt superb, care defineşte argotic produsele alcoolice distilate ilicit sau casnic, precum ţuica. Seamănă, în romantismul său desuet, cu belladonna, care înseamnă mătrăgună. Eu tocmai selenizai o sticlă de la tata. Un pas mic pentru om, dar mă descurc şi aşa.

○ Mi se mai întâmplă câteodată să îmi trag un fermoar pe creier şi să nu mai gândesc nimic, o vreme. Nu mai vreau să citesc, să văd filme, să am discuţii inteligente, sigur nu am chef de scris. E ceva la jumătatea drumului dintre inutilitatea jenantă, dar efemeră, a menstruaţiei, şi incertitudinea metafizică a morţii clinice. Nu-i rău, aşa, singura chestie e că mă întreabă lumea de ce nu mai scriu şi nu ştiu ce să spun, şi, mai de căcat, că mă întreb eu la un moment dat de ce nu mai scriu şi dacă o să mai scriu vreodată. Pentru că e atât de copleşitoare senzaţia aia de a nu mai avea nimic de spus încât ajungi să te întrebi şi lucruri de-astea, ca atunci când vrei să fuţi şi nu se mai scoală pula şi nu te deranjează atât că nu se mai scoală, dă-l în slobozi de futut, cât că nu ştii dacă o se mai scoale pe viitor. Deci mintea mea a avut genul ăsta de fermoar tras în ultima perioadă, şi nici acum nu sunt sigur dacă am regăsit lumina prohabului sau dacă fermoarul e închis în continuare şi eu acum mă piş pe mine.

○ Aseară, de exemplu, ar fi fost un prilej cu adevărat minunat să scriu ceva. Aveam multe lucruri de spus, cred, dădeau ideile năvală ca muierile la Sex and the City. Din păcate însă, deşi în plan cerebral atinsesem cele mai înalte sfere, fizic eram praf, eram so totally cabbage încât nu doar că n-am putut să stau la verticală şi să-mi aşez genialele idei pe laptop, dar le-am şi uitat pe deasupra. Şi e foarte enervant că le-am uitat, fiindcă erau exact acele gânduri extrem de importante, care ar fi putut să-mi facă viaţa mai frumoasă, nu doar mie, ca proprietar de drept al propriilor epifanii, cât mai ales vouă, norocoşi beneficiari ai întregii înţelepciuni produse de acele locuri ale subsemnatului pe care nu le-a văzut niciodată soarele – scoarţa cerebrală în cazul de faţă.

○ Mi-am cam dat eu seama şi cum e cu voi şi ce rasă afurisită de oameni sunteţi. Pe voi vă amuză când mi se întâmplă mie ceva naşpa, vreo beliciune, şi mă enervez şi înjur pe-aici, cu mai mult sau mai puţin haz. Vreţi să-mi scadă salariul şi să-l înjur pe boc, să dau cu capul într-un corp rigid, să mi se rupă pantalonii în cur, să uit banii în bancomat, să păţesc ceva nespus de penibil. Şi să vă zic vouă după aia, cu exces de detalii, ca să aveţi de cine râde. Ei bine, de data asta n-aveţi decât să muriţi trişti, fiindcă nu mi s-a întâmplat nimic nasol. Şi nici nu cred c-o să mi se mai întâmple vreodată. Simt aşa, că am intrat într-o bulă protectoare, într-un pampers miraculos, într-un scut energetic ca ăla din Enterprise, care mă va feri de necazuri pentru tot restul vieţii. Chiar mă întreb dacă nu cumva am devenit nemuritor: devreme ce nu mi se mai poate întâmpla nimic de căcat, prin ce neminune aş putea, bunăoară, să crăp?

○ Sigur, îmi creşte o măsea de minte şi un coş pe buză, dar astea nu sunt probleme reale, aşa încât nu mă aştept să fiu protejat şi faţă de ele, aşa cum sprayul antiperspirant nu poate opri gazele stomacale. O problemă reală, totuşi, ar fi că mi-am dat seama că, deşi idealul meu despre fericire nu presupune mai mult decât să dau o muie fumând şi ascultând muzică şi uitându-mă la stele, nu sunt deloc fericit de ceva vreme încoace. Aici trebuie să lucrez un pic la scutul protector, pentru că la un moment dat o să mă las de fumat şi n-aş vrea ca asta să însemne că renunţ definitiv la planurile mele de fericire.

○ Acum mă duc în pula mea să mă culc, lipsit de griji, că mâine mă scol cu noaptea în cap. Melodia este următoarea:

O vârâciune marca Mishu. La 02/06/2010 00:57, în Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , ,