Furadan, căpitan de plai
• Înainte să plec la mare, trebuie să rezolv câteva probleme globale ale omenirii:
1. Furadan. O substanţă practic necunoscută până mai ieri a devenit sinonim cu succesul în sinucidere. O ţară întreagă se întreabă “de ce”. O gospodină din Slobozia şi-a luat zilele în semn de respect pentru cealaltă gospodină. Căcat naţional. Fără lacrimi, nu există dor adevărat.
1 bis. Toţi proştii îşi dau cu părerea despre cum ar trebui Mădălina Manole îngropată creştineşte, pentru că “era un om extraordinar, o vedetă, un om important, un VIP, o persoană publică etc”. Da, coaie, exact: păcatul vedetelor nu mai e păcat, băga-v-aţi pula. Şi dacă nu ştiaţi de ce e normal şi corect cum procedează popii descurajând cam cinic şi post-mortem sinuciderea, tocmai vă zisei: gospodina din Slobozia.
2. Iisus în Playboy. Nu ştiu de ce se miră lumea – dintre toate ereziile, mie mi se par periculoase alea discrete, otrăvitoare, nu băşinile astea ostentative. Şi-apoi, între Dumnezeu şi futai oamenii au stabilit o legătură străveche. V-am mai spus de înjurătura aia de la mine de la ţară, veche de când lumea, cu “mânca-Ţi-aş pula Ta, Doamne”. Nimeni nu mai inventează nimic. Dacă stau şi mă gândesc bine, în engleză trece drept o exclamaţie curentă şi o înjurătură moale aia cu “Oh my fucking God!”, deşi, dacă te gândeşti la traducere şi încerci s-o vizualizezi, pozele cu un fals Iisus lângă nişte false curve într-o falsă revistă pentru falşi bărbaţi nu mai au nicio chichiţă reală…
3. Cota unică. În Idiocracy, oamenii viitorului stropeau culturile agricole – nu, nu cu Furadan – ci cu o băutură energizantă, un fel de Gatorade, pentru că “conţinea electroliţi”. Nimeni nu ştia ce-s ăia, dar era suficientă rostirea acestui cuvânt pentru a se subînţelege că e ceva bun la toate. Ani de zile, în idiocraţia noastră locală, a fost suficient să se rostească numele “cotă unică” pentru ca toată lumea să subînţeleagă ceva foarte bun la orice. Nimeni n-a făcut calcule, nimeni n-a făcut studii, nimeni n-a arătat că este doar un pretext pentru ca, sub falsa aparenţă a egalităţii, oamenii bogaţi să plătească mai puţin decât săracii. Chiar şi partidele de stânga au susţinut-o ca pe Sfântul Căcat, până şi Moise Guran a ajuns la concluzia că e bună. Să vă spun ceva: nu e. Nu aici, nu acum.
4. Inundaţiile din Moldova. În săptămâna lor, premiul cel mare la Loto s-a dus la Galaţi, pe un bilet jucat la aceeaşi agenţie care anul trecut mai fătase doi milionari în euro. Deci, există un echilibru.
Mânz, viezure, brânză, blog: caterincă, prosteală, viaţă