THE BLOG-BÂRLOG

Cam cu jumătate de gură, ce-i drept, dar am spus mereu că viaţa e mai frumoasă şi lumea mai bună decât ne place nouă, a nu-ştiu-câta generaţie de pesimişti de serviciu, să acceptăm câteodată, sau decât putem noi să vedem atunci când micile necazuri de obosesc mintea şi ne defusează percepţiile. Dar vă spun din toată inima că niciodată nu am crezut pe de-a-ntregul că în jurul meu, neştiuţi, ascunşi sub felurite măşti, stau atâţia şi-atâţia oameni buni. Săptămâna asta, de-abia, m-am convins.

Într-un fel, a fost ca într-un basm. Când fiecare a ştiut care e binele şi care e răul, când a fost limpede ce e de făcut, nimeni n-a stat pe gânduri. Poate că de-aia, îmi spun acum, nu suntem întotdeauna într-atât de buni pe cât ar trebui, pentru că suntem confuzi şi nu ştim exact pentru ce ar trebui să ne zbatem.

Situaţia nu foarte veselă a fratelui meu a mobilizat însă o sumedenie de oameni. Azi nu voi da niciun nume, dar pot să vă spun că au intrat pe fir tot felul de binefăcători. De la prieteni buni, care mi-au părut uneori mai afectaţi chiar şi decât mine, frate-său, până la foşti colegi de liceu pe care nu am ştiut să-i simpatizez la momentul potrivit şi acum trebuie să-mi pun cenuşă în cap. De la oameni lucizi cu sfaturi utile până la cunoştinţe căpiate şi numai bune să-ţi îngroaşe ceaţa din cap. De la oameni ale căror bune intenţii erau de o stângăcie înduioşătoare, până la oameni cu o dorinţă aproape agresivă de a face bine. De la zeci de lei la mii de euro. Jurnalişti gata să dea o mână de ajutor, blogări sufletişti, zâne internaute cărora nici n-am apucat să le răspund, rude îngrijorate, oameni pe care nu i-am mai văzut de zece ani sau pe care nu i-am văzut niciodată – toţi au contribuit la colorarea hărţii unei lumi minunate, aducându-şi părticica lor de contribuţie la ceea ce sper eu că se va numi, ca să folosesc un clişeu, însănătoşirea grabnică a lui Cevi.

Acum, să trec la veştile bune. N-am mai apucat să vă ţin la curent de vreo două zile. Am fost agitat, pe drumuri, mi s-a mai fărâmat şi laptopul, ca să fie treaba treaba. Acum am ajuns înapoi la Timişoara şi mâine o să plecăm spre Treviso. Ăla micu’ e programat acolo pe 2 august. O să înceapă investigaţiile amănunţite şi după aia, eventual, intervenţiile de embolizare. Partea cea mai importantă e că s-a aprobat la CAS Timiş formularul E112, ceea ce înseamnă că statul va susţine o parte din cheltuielile medicale – sau poate chiar pe toate, dacă nu vor depăşi nu ştiu ce grilă de tarife naţionale pe care nu am văzut-o până acum. Ospedale di Treviso ăsta pare o clinică destul de OK şi nu e nici obscen de scumpă, dar, cel mai important – pentru lămurirea celor care au avut sau au alte sugestii – a fost singura care nu avea doctorii în concediu în perioada asta şi, deci, prima şi singura care a răspuns pozitiv cererilor noastre, până acum. Îmi vine să fac o glumă pe seama lui Berlusconi, care cică ar fi trecut şi el pe acolo, dar mă abţin deocamdată.

Bun. Numărul 2: s-au strâns peste 17.000 de euro, plus o promisiune de 5.000 de la CEZ Distribuţie, dacă va fi aprobată de Consiliul de Administraţie. Asta e, zic eu, mai mult decât bine. Nu ştiu dacă vor fi de-ajuns, pentru că it ain’t over till it’s over - şi abia peste 10 zile vom şti dacă e suficientă embolizarea sau e nevoie de intervenţie chirurgicală. Dar pot spune sigur că situaţia în momentul de faţă nu mai este una disperată.

Numărul 3. Cevi face binişor. Aş zice că face bine, dar, sincer să fiu, speram că se va ridica din pat săptămâna asta, ceea ce nu s-a întâmplat. Însă coerenţa şi starea generală sunt în fiecare zi mai bune decât în ziua precedentă, deci cursul revenirii de după traumă pare a fi cel bun.

După cum vă ziceam, o să plec în Italia, cu Iulia. Pe Cevi au zis că îl ţin 10 zile, deci şi noi o să stăm tot cam pe-atâta, dacă nu i-or da drumul mai devreme. Sau mai târziu. Nu ştiu cât de des voi mai scrie de acolo, dar voi încerca să vă ţin la curent cu tot ce se întâmplă. Şi să vă mulţumesc pentru săptămâna asta revelatoare pe care mi-aţi oferit-o, de sâmbăta trecută, când am scris prima dată despre Cevi, până acum.

This entry was posted on Saturday, July 31st, 2010 at 23:11 and is filed under Toate. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.