Rămâi sănătoasă, bârloago, îmi iau damigeana şi plec

Vine o zi în viaţa fiecărui bărbat când trebuie să spună “gata, nu mai simt fluturaşi în stomac, trebuie să ne despărţim”. La mine, ziua aia a venit în noaptea asta.

Deci, gata cu bârlogul aici de faţă.

Trebuia să fie o chestie veselă, despre cum îi beau eu băutura lu’ mama când nu mai am resurse financiare. Nu mai e aşa – şi aşa a fost să nu mai fie. După chestia cu frate-meu, nu prea mai pot scrie aici. Nu îmi mai vine. Nu mă simt în largul meu pe un blog care a produs peste 10.000 de euro, n-am vocabularul adecvat. Am încercat, nu mai e acelaşi lucru. Şi-n plus, e de căcat, acum intră toată lumea pe-aici, mamă, tată, prieteni de-ai lor care mă ştiu de când eram un ţânc… Mi-e greu să mai îmi bag pula când şi cum vreau eu în condiţiile astea.

Trebuia să fie o chestie despre jumătatea plină a paharelor goale – şi din punctul ăsta de vedere chiar n-am de ce mă plânge. Lumea nu e atât de rea precum ar zice filozofii şi adventiştii, iar eu pot să vă dau scris, să jur pe roşu şi să nu mi se mai scoale nici la filme porno, că apocalipsa nu vine nici în 2012.

Aşa că mai pun o maximă care va fi celebră şi mă cărăbănesc de pe sarpente.ro. Eu unul mă duc să-mi caut pe wordpress un domeniu nou-nouţ, unde să îmi pot termina sticla de vodcă în linişte şi unde să nu mă găsească decât cine mă caută cu înverşunare, iar pe voi vă las cu ale mai mulţumite mulţumiri posibile, fiindcă aţi fost de treabă şi nu m-aţi lăsat la greu, şi cu a mai frumoasă melodie de pe pământ. Bai bai.