Vă mai spun o dată

O vârâciune marca Mishu. La 12/08/2012 18:39, în Blog Job, Crâşmozofie
Mânz, viezure, brânză, blog:

Schimbarea la faţă (cum ar fi fără diacritice?)

Am şters toate posturile din ultimii doi ani şi o lună. Nu le-am şters, le-am trecut la privat, le văd doar eu. Nu le uit, nu uit nimic, doar că nu mai vreau să se vadă. Mi-e limpede că inerţia vieţii e prea mare pentru ca oamenii mărunţi, ca mine, să poată ieşi de pe orbită. Nu poţi să faci din căcatul de mine bici şi să mai şi pocnesc pe deasupra. Aşa că mai bine revin la preocuparea mea de dinainte de iulie 2010, aceea de a găsi jumătatea plină a paharelor goale.

Azi trebuia să fie o zi a schimbărilor. Am eşuat, din nou. Era, în plus, Schimbarea la faţă. Dacă nu m-am schimbat în ăştia doi ani, cel puţin nu în bine, nu ştiu de ce îmi închipuiam că o să mă schimb într-o zi. De fapt, ştiu, dar nu merge aşa.

Deci, revin la bârlog. Măcar să nu mai scriu panseuri mizerabile şi rahaturi politice pe facebook, mai bine le scriu aici. Să nu mă ajungă timelineul şi pe mine. Nu mai vreau newsfeed, nu mai vreau spărturi de gânduri în timp ce stau pe veceu.

Nici n-aveam cum să mă schimb. Eu, cel vechi, are o socoteală neterminată cu lumea. Abia după aia, dac-o da Dumnezeu s-o lichidăm în timp în util, mai vorbim despre schimbări la faţă.

Ăsta e documentul programatic al unui început. Ca o vorbă care mă obsedează, de mulţi ani:
I’ve had reccuring nightmares I was loved for who I am and missed the opportunity to be a better man.

 

O vârâciune marca Mishu. La 06/08/2012 22:51, în Toate