Enter title here

Mai departe scrie-n carte »

O vârâciune marca Mishu. La 30/06/2010 01:43, în Bârlozofie, Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , , , ,

Muborg

• Să fie un pic nebuni e o metodă tradiţională de relaxare pentru oamenii inteligenţi, dar să fie nebuni pe de-a-ntregul e o provocare şi o corvoadă pe care puţini dintre ei o acceptă.

• În vechea limbă şi tradiţie pre-românească, „blajinii“ erau primii oameni de pe pământ, descendenţii din Adam şi, deci, strămoşi ai oamenilor de azi. „Fiinţe blânde şi evlavioase, care trăiesc dincolo de Apa Sâmbetei“. Poftim cultură, pleci de la statutul de „blajin“ şi ar trebui să înveţi să crezi în progres!

• Trece solstiţiul pe lângă noi ca Mobra pe lângă câini. Am mai scris despre solstiţiul de vară, cred, mi se pare fascinantă această zi în care, pe nesimţite, totul începe să o ia înapoi. Cred că am mai scris şi că aş vrea să găsesc solstiţiul de vară al vieţii mele, ziua aceea în care, fără zgomot, fără isterie şi fără remuşcare, noaptea a început să ocupe tot mai mult din spaţiul dedicat zilei. Mă fascinează.

• Mesajele lui Iisus, creştinismul în general, sunt îndeobşte asimilate unei doctrine protocomuniste, sau hai să-i zic socialiste, ca să nu se supere nelustraţii pe mine. Acum îmi dau seama că nu e aşa: să duci în spinare o cruce pentru altcineva, iată de fapt unde era esenţa capitalismului.

• Sigur, n-am nimic deştept de spus la ora asta. Dar dacă aţi şti în ce hal duhnea a peşte alternativa, şi voi aţi prefera să scrieţi despre viaţă şi despre moarte şi despre alte asemenea lucruri pe care nu le putem pricepe.

O vârâciune marca Mishu. La 22/06/2010 01:10, în Bârlozofie, Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , , , , ,

Metoda Charmat

• Abia când constaţi că unde aşteptai să ţi se ridice statuia ţi se construieşte doar mormântul îţi dai seama cât de bine ştie păcatul vanităţii să fenteze paznicii sufletului.

• Să nu-mi plâng de milă am învăţat de mult. Obiceiul de a-mi râde de milă e însă în continuare dovadă de slăbiciune din partea-mi şi mă şi dă de gol adesea.

• Femeia, carevasăzică, acest chelner care îţi face nota exact când îţi venise cheful de băut.

• O invocaţie blasfemică de pe la mine de la ţară, folosită în momente de maximă surpriză şi mirare: „Mânca-ţi-aş pula Ta, Doamne!“ Ce-i drept, şi îmi dau seama abia acum, la 20 de ani de când n-am mai auzit-o, că nu se putea găsi ceva care să topografieze mai bine poziţionarea omului în faţa lui Dumnezeu în momentele de ironie a sorţii.

O vârâciune marca Mishu. La 17/06/2010 00:45, în Aceste fete care mi-au mâncat zilele, Bârlozofie, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , , , ,

Vin fiert, bad timing

• Astăzi, 8 iunie 2010, lumea suferea de caniculă incipientă, intelectualii transpirau pe frunţile lor late, oamenii muncii transpirau la subraţul păros, femeile transpirau sub ţâţe, numai eu stăteam întofloşat ca un pinguin. Sunt răcit. „Aha, eşti răcit, Mişule? Păi şi la iarnă ce mai faci?” La iarnă tai porcul şi ascult colindele lui Hruşcă, ce pula mea o să fac. La iarnă mai răcesc o dată.

• Stătui ascuns în toaletă, ca să nu zic în veceu, la locul de muncă, vreo juma de oră. Îmi suflai nasul. Simţeam că mai am un cap ascuns în cap şi încercam să dau afară maruşca drăcească. Dar afurisitul de piftiu galben verzui se scurgea mai greu decât mărunţişul din portofelul jidănesc în ziua de sabat. Îmi simţeam ochiul stâng cu două numere mai mari, sau poate el era ok şi se făcuse afurisita de orbită un fel de pantof de cenuşăreasă care nu mai încăpea restul de călcâi de fata babei. Foarte frumos şi educativ, ce să vă mai zic, după jumătate de oră eram vânăt şi epuizat de zici că jucasem singur împotriva Hondurasului.

• Iar acum beau vin fiert. În iunie, reţineţi acest aspect foarte important. E greţos de dulce, ca o baclava, ca o pulă din aspartam, dar e fierbinte şi, deci, e bun.

• Şi în plus fu o zi de-aia enervantă, o marţi cu cele trei ceasuri rele dilatate de stafia lui Dali dinspre canvasul dimineţii până, hăt, spre cel al serii, o zi în care nimic nu-mi ieşi bine, dar nici nu putui să mă enervez, de ce să zic, pentru că nimic nu-mi ieşi cu adevărat rău. O zi de-aia care îţi aminteşte de bătrâneţi neîntâmplate, de neputinţe încă neavute, ca o reclamă la cremă adezivă pentru proteze.

• Zicea cineva că a face sex la bătrâneţe e ca şi cum ai încerca să joci biliard cu o sfoară în loc de tac. Nu ştiu ce să zic, nu mi-a plăcut prea mult biliardul. În schimb, îmi aduc aminte cum era să faci sex la prima tinereţe. Adică alaltăieri seară. Era ca şi cum ai fi încercat să pictezi miniaturi cu un ciomag. Dar na acuma, alta şi cu mine, ce e viaţa dacă nu o chestiune de bad timing? (Chestia asta nu merge spusă în română, e bună aşa pe englezeşte, când bad time devine gerundiv, iar gerunziul e aşa lăbărţat dinspre trecut spre viitor şi nemernic şi enervant ca profeţiile lui Isaia.)

• Vin fiert în toiul verii, cum ziceam.

O vârâciune marca Mishu. La 08/06/2010 23:43, în Bârlozofie, Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , , ,

15 minute de celebritate

• Cercul, după cum aţi putut afla dacă aţi citit ultimele apariţii de la Humanitas, e locul matematic al punctelor din plan egal depărtate de un loc fix, numit centru. Centrul, deci, nu face parte din cerc. Şi tot cam aşa sunt şi eu buricul unei lumi din care fac nu fac parte decât ca s-o justific.

• Sigur că, aşa egocentric cum sunt, exact asta vreau de ziua mea, adicătelea azi: 15 minute de celebritate. Poa’ să fie şi 10, nu mă supăr. Hai, că nu vă doare mâna pe maus. E şansa voastră de a fi utili şi e gratis. Alegeţi-vă ceva ce v-a plăcut – presupun că v-a plăcut ceva pe-acilea, că doar nu de tâmpiţi staţi acum cu ochii în monitor – şi faceţi-mi un trafic de-ăla neam prost, de blog culinar sau de ştire cu decesul unei vedete. Terorizaţi-vă lista de messenger, contactele din mail, colegii de serviciu sau de facultate sau de clasă, pe urmă pe foştii colegi de serviciu sau de facultate sau de clasă, pe urmă rudele mai apropiate sau mai îndepărtate, pe urmă fostele rude mai apropiate sau mai îndepărtate. Găsiţi voi o metodă. Dacă nu mă faceţi celebru pentru un sfert de ceas, jur pe roşu că trei zile scriu aici numai lucruri triste.

O vârâciune marca Mishu. La 12/05/2010 01:08, în Bârlozofie, Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , ,

Şi-apoi să mergem la războiu’ sexelor

Azi mă distrai nesperat de bine. Iată reţeta:

http://pandoras.realitatea.net/razboiul-sexelor/in-pat-cu-dusmanul-sau-de-ce-e-bun-misoginul-la-casa-femeii-6878.html

O vârâciune marca Mishu. La 23/04/2010 18:57, în Aceste fete care mi-au mâncat zilele, Bârlozofie, Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: ,

15 minute de tourette’s

• Cel mai rău lucru, când scrii şi publici, e că nu-ţi prea poţi alege cititorii. Undeva, scrisul se aseamănă cu o vizită la proctolog. N-ai nici măcar satisfacţia de a-i vedea expresia feţei celui care te caută în cur. De cele mai multe ori, nu-i vezi nici faţa, cu expresie sau fără. Şi de multe ori, am văzut, se întâmplă ca ăle mai mari lăbi pe care le scrii să aibă un succes pe care nici tu nu-l poţi înţelege, iar lucrurile tale cele mai intime şi sfânte trec neobservate sau sunt huiduite.  Ăsta e unul dintre motivele pentru care nici n-am chef să scriu prea des.

• Altul ar fi cantitatea incomesurabilă de labă din spiritul critic contemporan. Citeam, în Caţavencu de azi/ieri, o critică destul de aspră la adresa unei cărţi umoristice.  Bine, habar n-am cum e cartea, e posibil să fie o mare râgâială, dar parcă m-a supărat aşa un pic, în sinea mea, că una dintre puţinele cărţi umoristice pe care le mai publică cineva în ziua de azi sunt aşa de acru luate la pulă de mâhniţii lor cititori. Să mă feresc de generalizări, dar rămân la convingerea mea că succesul unei eructări literare e direct proporţional cu numărul de lacrimi pe care poţi să le storci unui public tot mai oligofren. Eu unul, măcar ca să încurajez fenomenul, şi tot găseam ceva bun de spus despre o carte de umor, la fel cum găsesc ceva bun despre orice comedie: măcar e comedie, în pula mea. Plus că singura ironie din textul critic respectiv aparţine sorţii: deşi e publicat într-o revistă de umor, nu poţi găsi nici cu petromaxul o poantă în el.

• Şi asta îmi aduse, aşa, aminte, de toată atmosfera asta de parastas găozarian pe care o simt în jurul meu de multă vreme, de toţi intelectualii sabotaţi la sindromul de superioritate de gândul că s-au născut în ţara şi/sau în epoca nepotrivită, de toate consumatoarele de pulă gingivală pe versuri de Nichita, de toţi blogării care scriu în nota de subsol că producţia lor epică e un pamflet, ca să nu cumva să îşi depăşească statutul de labagii calomniarzi obsedaţi de fişa fiscală, de toţi bătrâneii amatori de teoria conspiraţiei, de toţi puştanii pe care numai marijuana poate să-i ajute să uite că sunt incapabili să-şi găsească curul cu amândouă mâinile etc etc.

• Muriţi, mă, trişti, cu toţi sud-americanii voştri duioşi ca un chist ovarian, cu existenţialismul vostru de muie cu prezervativ, cu toate resursele voastre nebănuite de a inventa roata în formă de pătrat, cu tot talentul vostru de a vă mira după aia că nu se învârte, cu toată lamentarea voastră optimizată pentru iPhone, cu toată străduinţa voastră de a căpăta consistenţa băşinii care lasă urme pe chiloţi. Pişa-m-aş pe voi să mă cac, o să vă plâng ca pe Mile Cărpenişan, victima furunculilor de război.

O vârâciune marca Mishu. La 22/04/2010 01:12, în Bârlozofie, Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: ,

Monopolul magnetic

• Sper că observarăţi că am mai pus o pagină pe blog, dedicată citatelor cu adevărat importante din viaţa mea, dar care are loc şi pentru citatele cu adevărat importante din viaţa voastră, dacă mă impresionează suficient de tare. N-ar trebui să fie prea greu.

• Sunt foarte obosit, deşi abia se face joi. Fiind weekendul prelungit, văd că nu-mi ajunseră două zile de muncă pentru o  refacere completă.

• Am găsit totuşi, mai deunăzi, o chestie care mi s-a părut fucking interesantă. Se numeşte monopolul magnetic. Ştiţi cum e magnetul, are doi poli şi degeaba îl tai pe mijloc, jumătăţile de magnet tot doi poli o să aibă. Cum pula mea se întâmplă asta, habar n-am, dar cică n-aş fi prost din cauza asta. Eu credeam că e o chestie axiomatică, dar savanţii (nu neapărat cercetători britanici) încă se mai chinuie să înţeleagă. Şi cică s-au găsit destui care să spună că trebuie să existe în Univers o particulă care să nu poarte decât o singură sarcină magnetică – Nord sau Sud. Că aşa ar merge, cică, lucrurile, în ştiinţă: orice chestie care are două calităţi poate fi redusă la două chestii cu câte o singură calitate fiecare. Boon. Şi, deşi n-au descoperit-o încă, au şi botezat particula asta. O cheamă monopol magnetic. Plus că, dacă există, cică trebuie să fie foarte masivă şi extrem de rară. Cea mai grea particulă nedivizabilă din Univers. Nu mă întrebaţi de ce, că nu mă duce mintea să pricep. Dar îmi place cum sună.

• Mi s-a părut foarte religioasă teoria asta, încă de la prima citire. Mai mistică decât treaba cu bosonul Higgs, zisa „particulă a lui Dumnezeu“. Nu-mi dau seama exact care-s motivele pentru care m-a înfricoşat un pic teoria asta, şi m-am gândit fără folos în ce fel anume aş putea să-l introduc pe Marele Bărbos în ecuaţie. Dar, după ce am citit despre monopolul ăsta magnetic şi m-am apucat să-l caut şi pe wikipedia, am găsit o chestie interesantă: zice un fizician, Joseph Polcinski, că „monopolii magnetici sunt unul dintre cele mai sigure pariuri pe care le poate face cineva despre particulele fizice încă nevăzute“.

• Mi-a plăcut exprimarea, mai ales că era oarecum în spiritul a ceea ce căutam eu. Nu ştiu câţi filosofi, la beţie, ar fi spus-o mai bine: Dumnezeu e unul dintre cele mai sigure pariuri pe care le poate face cineva despre lucrurile încă nevăzute.

O vârâciune marca Mishu. La 08/04/2010 00:27, în Bârlozofie, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , , ,

3 în 1

• Asta-i o zi bună pentru un nou început. Ziua de mâine, zic. Nu foarte des o săptămână, o lună şi un anotimp încep simultan. Se va mai întâmpla în septembrie 2014. Dar nici atunci nu va fi acelaşi lucru, fiindcă acum e început de primăvară, adică de an astral şi roman.  Aşa că profitaţi de minunatele auspicii oferite şi puneţi mâna de începeţi chiar acum ceva nou şi bun şi frumos.

• Mda. Luaţi-vă normă dublă la iubit. Schimbaţi un păcat mai mare pe unul mai mic. Faceţi-vă duş mai des. Nu vă mai bateţi capul cu lucrurile triste ca şi cum, bătându-vi-l, le veţi putea evita într-o bună zi. Cumpăraţi-vă un parfum nou şi păstraţi pe fundul flaconului câteva picături, care să v-aducă aminte de primăvara asta tot restul vieţii. Uitaţi-vă un pic mai atent la cei din jur, o să înţelegeţi că „nenorocit“ nu înseamnă om rău, ci om lipsit de noroc. Daţi de 10 ori link cu căcatul meu de blog, deşi ştiţi că nu vi se va întâmpla nicio altă minune în termen de trei zile, după cum nici dezastrele nu vă vor lovi dacă n-o faceţi. Nu mai cumpăraţi din mall toate căcaturile de care n-aveţi nevoie. Lăsaţi-vă de fumat, nu foloseşte nimănui. Poate reuşesc şi eu, azi. Zâmbiţi şi voi mai des, în pula mea, e primăvară. Zâmbiţi-i cuiva căruia nu i-aţi zâmbit niciodată, o să vă facă ziua frumoasă. Treziţi-vă cu juma’ de ceas mai devreme, ca să nu mai plecaţi stresaţi la serviciu. Daţi-i un leu unui cerşetor de la semafor. Trageţi o băşină când treceţi pe lângă o cucoană simandicoasă. Daţi-le în pizda mamii lor de lucruri complexe, dacă Dumnezeu voia să le pricepem, ne dădea un cap cât autostrada Soarelui. Prostiţi-vă un pic. Faceţi dragoste ca la 18 ani sau daţi o labă ca la 14. Asta dacă nu ţineţi post. Mai daţi-l în căcat de internet, dacă nu vreţi să ajungeţi să simţiţi că daţi log off în loc să daţi ortul popii, când o veni ziua. Nu mai fiţi trişti din motive de import. Ziceţi „Muie, Boc!“ de fiecare dată când vă uitaţi la ceas. Nu mor caii când vor câinii. Băgaţi-vă pula în cutremurul din Chile. Deocamdată, vă număraţi printre supravieţuitori.

O vârâciune marca Mishu. La 01/03/2010 00:07, în Bârlozofie, Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , ,

Timpula (3)

Epitaf:

Matematica spune că un număr finit de particule

- adică Universul -

creează un număr finit de combinaţii

- adică noi -

care, într-un timp infinit, se vor repeta de un număr infinit de ori.

Asta înseamnă că ne vom revedea.

O vârâciune marca Mishu. La 24/02/2010 00:11, în Bârlozofie, Secretul liricii lui Bachus, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , , ,

Bruderschaft

• La limita paranormalului: îi beau lu’ mama nişte sticluţe de lichior digestiv, Bruderschaft se cheamă. E dulceag, e cam ca Jagermeisterul, nu e enervant ca Zwackul. Au 20 de fucking mililitri, cred că-s de-alea de le iei de prin duty-free-uri de suvenir. Sunt la a doua, din patru posibile. Mă simt, deşurubându-le căpăcelele astea mici cât moţul lindicului, periculos de aproape de aftershave-ul lu’ tata.

Mai departe scrie-n carte »

O vârâciune marca Mishu. La 18/02/2010 02:26, în Bârlozofie, Blog Job, Crâşmozofie
Mânz, viezure, brânză, blog: , ,

Încă un post despre încă un post

• Să-i anunţ pe această ocazie pe cititorii mei neduşi la biserică, evitând cacofonia, că astăzi e prima zi din postul mare. De Valentine’s Day ştiau probabil, şi numai o lene groaznică, plus ceva opoziţie de la Majorică m-a făcut să nu-mi leg o funtă de pulă, s-o pozez şi s-o pun pe blog, în semn de comuniune cu toţi îndrăgostiţii lumii. Mai aveam de gând să fac o inimioară în zăpadă, tot pentru îndrăgostiţi, doar că îmi fu prea frig să mă piş afară.

• Eu sunt şi un pic acru în sinea mea în privinţa îndrăgostelii, înţelegând prin a fi îndrăgostit nu a fi implicat într-o poveste de dragoste, ci doar acea etapă dinamică a sufletului, care te poartă schizofrenic dinspre niciunde spre nicăieri. Am fost îndrăgostit de câteva ori în viaţa mea şi niciodată treaba asta n-a avut un final fericit. De cealaltă parte, toate cele câteva fete pe care am ajuns să le iubesc m-au ratat ca îndrăgostit, în sensul mai sus dat al cuvântului. De ele m-am ataşat fără nebunie, fără entuziasm, fără să am chef de dragoste şi fără să încerc să mă opun ei. De altfel, am mai auzit de cazuri în care sinuciderile au fost ratate din cauza unei doze prea mari de otravă.

Mai departe scrie-n carte »

O vârâciune marca Mishu. La 15/02/2010 03:27, în Bârlozofie, Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , , , ,

Tantum Rosa

• Am senzaţia aia de jucărie pe final de baterie. Nu mă înveseleşte nici sticla asta de Johnny poliţist texan. Aştept primăvara şi simt nevoia să înjur.

• Sau să fiu înjurat: să mă bage cineva în pizda mamii. Din câte îmi dau seama, pizda mamii e un fel de Amsterdam.

• Nu, serios. Când mă piş, evitând să-mi văd pula ca să nu mă deprim, îmi arunc ochii prin baie. Şi mereu văd o cutie pe care scrie tantum rosa. Aflai acum că Tantum Rosa, un medicament bun pentru spălături vaginale (Benzidamidă), a devenit noua minune a drogaţilor în pană de ierburi. Se pare (cf. loripedia, verificat şi din alte surse) că are un efect halucinogen situat undeva între marijuana şi cocaină. Trebuie ţinută sub limbă până se înmoaie, după aia stinsă cu multă apă, pula mea şi doi bani şi-o căruţă de jidani, citiţi totuşi prospectul sau ambalajul, în cazul în care apar manifestări neplăcute pe mine mă doare-n cur.

• Cică ţine două zile efectul unui pliculeţ de-ăla. Nu şi în cazul în care speli pizda cu el.

Mai departe scrie-n carte »

O vârâciune marca Mishu. La 10/02/2010 02:27, în Bârlozofie, Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , , , ,

I did it, I did it

Era o întrebare de acum foarte mulţi ani:

Acum ştiu răspunsul: it was me.

O vârâciune marca Mishu. La 05/02/2010 21:17, în Am fost odată frumos şi deştept, Bârlozofie, Blog Job
Mânz, viezure, brânză, blog: , , ,

Despre boli, seppuku, vise şi un vagin în lumina lunii

• De mult, am întâlnit un om care citise toate cărţile. Ucenic al lui Noica la Păltiniş, expert în hinduism, filosof al vidului – şi multe altele din acele calităţi care pot fascina un tânăr de – câţi să fi fost? – 22 de ani. Într-o zi în care avusesem diaree l-am întrebat în ce măsură toate acele lucruri pe care el le ştia te ajută să lupţi cu o banală durere de burtă. Nu mi-a răspuns. Maţele, am înţeles eu din tăcerea lui, n-au proiecţie metafizică.

• V-am spus? Nu cred. Seppuku nu prea e ce credem noi. Samuraiul nu se sinucidea scoţându-şi maţele afară: aia era doar răscumpărarea greşelii. De fapt, lângă el era cineva care, după ce maţele ajungeau pe tavă, îi tăia capul. Cu grijă, aşa încât capul să se mai ţină într-o aţă de piele şi să nu ajungă pe te miri unde, spoind frumoasele haine ale invitaţilor la ceremonie. Ăsta, călăul, musai trebuia să fie ucenicul preferat al samuraiului, şi astfel îşi îndeplinea ultima îndatorire faţă de maestru: luându-i beregata.

Mai departe scrie-n carte »

O vârâciune marca Mishu. La 04/02/2010 01:20, în Bârlozofie, Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , , ,