THE BLOG-BÂRLOG

Fără nicio legătură cu ziua naţională a ungurilor de te miri unde, care o să înceapă oficial înainte să termin eu de scris, văzui Taxidermia, că m-a rugat Angi să scriu două rânduri despre film, şi de-asta fac această abatere de la regulă şi bag un post în post (ăla de-alaltăieri să nu mi-l socotiţi, că nu e vorba despre mine).

Deci: filmul nu e o pierdere de timp; are câteva secvenţe, deloc puţine, care n-au cum să nu-ţi rămână în cap: găina care-l muşcă pe ăla de pulă, stropii de spermă care înstelează cerul fetiţei cu chibrituri fără chibrituri (chibriturile, de altfel, sunt inventate de ungur – dar asta n-are legătură cu Taxidermia), concursul de mâncăi comunişti, brelocul cu fetus etc. Scenele sunt excesiv de porcoase şi scârboase pentru majoritatea absolută a publicului – dar sigur că i-au prins bine filmului pe calea sa spre notorietate rapidă.

Altminteri, eu preferai să înţeleg că filmul ăsta e o metaforă a secolului XX, a evoluţiei Europei de Est în general şi a Ungariei în special, unde avem de-a face cu următoarele categorii de oameni:
- labagii nazişti (puternici şi perverşi, capabil să scoată flăcări pe pulă, dar care îşi au un sfârşit tragic şi umilitor);
- mâncăi comunişti (oameni crescuţi într-o realitate paralelă, a valorilor inversate, într-un spirit de competiţie care duce şi el la autodistrugere);
- inadaptaţi capitalişti (rezultatul firesc şi fragil al generaţiilor anterioare, oameni pentru care ciclul vieţii şi-a pierdut valoarea, fetusul e bun de pus la breloc, taţii sunt buni de împăiat, oameni care trăiesc pentru aparenţe – asta aş crede că simbolizează împăierea – şi care devin ei însuşi o aparenţă dependentă de maşini şi maşinării – secvenţa în care taxidermistul creează maşina care îl va ucide şi împăia, cu câteva mici erori, e genială).

Nu intru în mai multe detalii, dincolo de această cheie principală prin care, zic eu, poate fi desifrat filmul, există şi multe alte detalii tragi-comice care pot aduce semnificaţii secundare, până acolo unde fiecare din noi ne putem regăsi pe drumul spre marea împăiere finală. Oricum, merită văzut. Titlul l-am pus eu mai răutăcios, ca să vă fac curioşi.

• Până la Paşte, adică o lună de-acum înainte, nu mai scriu aici decât dacă arde ţara. Cred că am început să duc dorul unor gânduri care apucă să se dospească înainte să fie împărtăşite. Aşa că pregătiţi-vă să vă fie dor de mine.

• Dar adorm în plină glorie: amicul Vali G. a preluat unul din posturile anterioare, ăla cu epitaful, pentru a-l publica într-un ziar local. Staţi aşa că nu e chiar simplu: ziarul se cheamă “Vocea Tăcerii” şi e periodicul comunităţii de surdo-muţi din oraş. Încă nu mi-am pierdut speranţa că o să fiu tradus şi în braille, deşi e posibil ca textele mele să sune a răzătoare de bucătărie.

• Mi-am ales, ca în fiecare an, baba de pe 7 martie. Să vă uitaţi pe geam atuncea şi să reţineţi cum va fi anul ăsta pentru sarpente. Şi ne revedem cu ouăle-n mână, pe 5 aprilie. Doamne-ajută!

• Staţi, dragi tovarăşi, la locurile voastre. Astăzi n-am nimic inteligent de spus. Dacă, totuşi, suferiţi de plictiseală, daţi click alături şi purcedeţi.
Mai departe scrie-n carte »

• Asta-i o zi bună pentru un nou început. Ziua de mâine, zic. Nu foarte des o săptămână, o lună şi un anotimp încep simultan. Se va mai întâmpla în septembrie 2014. Dar nici atunci nu va fi acelaşi lucru, fiindcă acum e început de primăvară, adică de an astral şi roman.  Aşa că profitaţi de minunatele auspicii oferite şi puneţi mâna de începeţi chiar acum ceva nou şi bun şi frumos.

• Mda. Luaţi-vă normă dublă la iubit. Schimbaţi un păcat mai mare pe unul mai mic. Faceţi-vă duş mai des. Nu vă mai bateţi capul cu lucrurile triste ca şi cum, bătându-vi-l, le veţi putea evita într-o bună zi. Cumpăraţi-vă un parfum nou şi păstraţi pe fundul flaconului câteva picături, care să v-aducă aminte de primăvara asta tot restul vieţii. Uitaţi-vă un pic mai atent la cei din jur, o să înţelegeţi că „nenorocit“ nu înseamnă om rău, ci om lipsit de noroc. Daţi de 10 ori link cu căcatul meu de blog, deşi ştiţi că nu vi se va întâmpla nicio altă minune în termen de trei zile, după cum nici dezastrele nu vă vor lovi dacă n-o faceţi. Nu mai cumpăraţi din mall toate căcaturile de care n-aveţi nevoie. Lăsaţi-vă de fumat, nu foloseşte nimănui. Poate reuşesc şi eu, azi. Zâmbiţi şi voi mai des, în pula mea, e primăvară. Zâmbiţi-i cuiva căruia nu i-aţi zâmbit niciodată, o să vă facă ziua frumoasă. Treziţi-vă cu juma’ de ceas mai devreme, ca să nu mai plecaţi stresaţi la serviciu. Daţi-i un leu unui cerşetor de la semafor. Trageţi o băşină când treceţi pe lângă o cucoană simandicoasă. Daţi-le în pizda mamii lor de lucruri complexe, dacă Dumnezeu voia să le pricepem, ne dădea un cap cât autostrada Soarelui. Prostiţi-vă un pic. Faceţi dragoste ca la 18 ani sau daţi o labă ca la 14. Asta dacă nu ţineţi post. Mai daţi-l în căcat de internet, dacă nu vreţi să ajungeţi să simţiţi că daţi log off în loc să daţi ortul popii, când o veni ziua. Nu mai fiţi trişti din motive de import. Ziceţi „Muie, Boc!“ de fiecare dată când vă uitaţi la ceas. Nu mor caii când vor câinii. Băgaţi-vă pula în cutremurul din Chile. Deocamdată, vă număraţi printre supravieţuitori.

Îmi făcui o baie într-o apă mai plină de nisip decât plaja din 2 Mai şi îmi dădui seama cât de dor îmi e de-o vară. Drept pentru care bag aici un post lipsit de orice pretenţii, după ce scotocii prin arhiva de poze caniculare, ca să mă justific de ce vara nu-i ca iarna:

• Vara, chiar şi cele mai nasoale sarcini sunt mai uşor de dus la îndeplinire:

From sarpente

Mai departe scrie-n carte »