Timpula (4)

un poet cânta demult despre o molie tristă

pentru că nu găsea intrarea într-un bec;

eu îmi amintesc acum despre o muscă norocoasă,

care a găsit într-o noapte

intrarea în lumânare.



Muse - Unintended

O vârâciune marca Mishu. La 14/04/2010 00:45, în Secretul liricii lui Bachus, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , ,

Timpula (3)

Epitaf:

Matematica spune că un număr finit de particule

- adică Universul -

creează un număr finit de combinaţii

- adică noi -

care, într-un timp infinit, se vor repeta de un număr infinit de ori.

Asta înseamnă că ne vom revedea.

O vârâciune marca Mishu. La 24/02/2010 00:11, în Bârlozofie, Secretul liricii lui Bachus, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , , ,

Timpula (2)

Odată, am scris şi eu o poezie. O poezie despre o poveste. Aşa mi se-ntâmplă mie, scriu poezii doar când mi se termină poveştile. Sau când încep altele. Aş fi, de bună seamă, un poet bun pentru naşteri şi înmormântări.
Şi poezia era cam aşa (copy/paste):

***

la târgul sufletelor de un leu
vroiam să-mi scot pârleala cu al meu;
ţucălarii lui Faust, ce oaste de strânsură,
dar vai!, nici un Mefisto nu ne-a fost pe tură.

strict refuzat de muze şi de zei,
bag seamă că doar tu, fetiţo, mă mai vrei

aşa că fac eu ultimul prim pas
te chem la uşă cu rugină-n glas
epavă după orice stas,
beat ca un popă după parastas
suflet de tomberon şi de pripas
îţi spun că asta-i tot ce mi-am rămas.

îmi ţineai predici despre-un nou început
de ce nu te bucuri, nu asta ai vrut?

***

Şi avea şi un titlu, se chema „Înapoi“. Titlul, cu siguranţă, a fost neinspirat. Dacă mă gândesc bine, trebuia să se fi chemat „Înainte“.

O vârâciune marca Mishu. La 21/01/2010 02:37, în Aceste fete care mi-au mâncat zilele, Blog Job, Secretul liricii lui Bachus, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , , , ,

Absolute Begginers

(I’ve nothing much to offer…)

- Vezi tu, mă Mişule, lumea asta e cam întoarsă cu curul în sus.

(There’s nothing much to take…)

Nu ştiu ce pula mea are, de unde i se trage. Oamenii ăştia din jurul nostru, toţi sînt oameni frumoşi, cum ai zice tu, nu sînt nişte maimuţoi… Ei, oamenii ăştia caută poezia, dar ei nu mai văd proza, nu mai văd teatrul. Mă simt aşa de modă de veche, cîteodată.

(But we’re absolute begginers…)

Ei caută doar poezia. Ce pula mea atîta poezie? Nu-i înţeleg. Poezia o ai sau n-o ai, dar proza, Mişule, proza poţi s-o cauţi. Poveştile, unde sînt poveştile? Uită-te la ei. Hai, uită-te un pic în jurul tău. Vezi, toţi caută extazul momentului, caută metafora. Unii caută rima. Nu sînt aici ca să bea, sînt aici ca să caute momentul ăla unic, momentul ăla care îţi împarte viaţa în două: jumătatea în care îl cauţi şi jumătatea în care ţi-l aminteşti. Vrei să-ţi zic ceva, Mişule? Momentul ăla nu există. Nu există. Berea asta ne împarte viaţa în două jumătăţi, înţelegi, şi nimic din ce-a fost înainte de ea nu va mai fi la fel. În faţa fricii, în faţa morţii, poezia moare. Poveştile rămîn, poveştile sînt singurele care trăiesc veşnic. Poezia, Mişule, e masturbare. Povestea e sex. Sex sălbatic. Cu finalizare orală. Orală şi anonimă. Toţi prăjiţii din ziua de azi, toţi beţivii, toţi prietenii noştri caută poezia şi de-aia o să moară trişti.

(If our love song could fly over mountains…)

Nu ştiu dacă pricepi, tu eşti tînăr şi poate-ţi imaginezi că o să vină ziua aia, ziua Z, ziua marii debarcări în fericire. Îţi spui că o să intri cu totul în fericire, ca marea pulă a omului intrînd în marea pizdă a cosmosului. Dar ce te faci după aia, în ziua Z plus unu? Te-ai gîndit? Crezi că încă o să mai ai zîmbetul pe buze? Crezi că încă o să mai ai extazul în suflet? Te înşeli. O să fie doar depresie post-coitum. În cel mai fericit caz, o să cari în spate, tot restul vieţii, crucea propriei tale fericiri. Dar nu asta o să se întîmple. Cînd o să te doară spatele, o să încerci să fugi. Şi-atunci, ceva din tine o să-ţi spună: încă nu am găsit poezia, poezie trebuia să fie ceva frumos, nu ceva care îmi rupe coastele! Şi-o s-o iei de la capăt, fără să ştii că nu ai nimic de găsit pe drumul ăsta.

(We are absolut begginers…)

Deci îţi zic: caută proza. Caută teatrul. Caută poveştile care au un început şi un final. Bagă-ţi pula în ele de momente magice. Nu există, crede-mă pe cuvînt sau fute-ţi viaţa căutîndu-le. Caută poveştile care au un final fericit. Ălea sînt singurele care merită trăite.

- Păi şi-atunci, de ce-ai vrut să asculţi melodia asta, asta nu e tot poezie?

- Eşti un bou, Mişule, asta eşti. O să înţelegi cînd o să fii mare.

(There’s no reason to feel all the hard times…)

O vârâciune marca Mishu. La 19/01/2010 02:53, în Blog Job, Secretul liricii lui Bachus, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , , , ,

Timpula (1)

Era noapte şi era vin roşu, lumea devenise frumoasă, iar eu îi masam buricele degetelor cu propria-mi spinare.
Şi era ca şi cum toţi poeţii erau beţi, numai eu, nepoet, nu mă puteam îmbăta.
Şi era ca şi cum toate visele mele se visaseră.

***

Oamenii de acolo îşi făceau morminte frumoase, în cimitire dichisite, aşa încât lumea să creadă că moartea le-a fost un fason.

***

Ne futem sau facem dragoste?, se întreabă domnişoara. Şi despre mine se zice adesea că mi-am futut viaţa; dar domnişoara ştie cel mai bine: n-am futut-o, am iubit-o.

***

Într-o pereche de ochi noi şi eu sunt altul; strânşi în palmele mele, sânii ei sunt alţii. Ne desparte lumea întreagă şi trei rânduri de textile. Eu am erecţie, ea se gâdilă.

***

Unele zile sunt mai lungi ca altele, şi-ţi lasă în gât un gust sterp, de tutun şi de cola şi de praf cosmic. Dar e frumos când te culci: lungimea contează.

O vârâciune marca Mishu. La 09/12/2009 00:29, în Secretul liricii lui Bachus, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: ,