THE BLOG-BÂRLOG

Mai făcui un pas spre intrarea în rândul lumii. Nu, încă nu-mi adăugai cinci centimetri la pulă, dar îmi făcui cont pe facebook. Aveam voie să-mi fac cont de facebook în post? Şi, mai important: ce fac cu el? Care vă pricepeţi la cartea cu muiane punct com, vă rog, please oh please, explicaţi-mi şi mie la ce aş putea să-mi folosesc contul ăla, că nu înţelesei nimic din el. Spuneţi-mi, o să devin bogat şi celebru? Măcar o să am cu ce fute timpii morţi în cele opt ore de serviciu stabil? Aştept răspunsuri, sugestii şi alte sfaturi bune, până nu mă enervez foarte tare şi mă bag şi pe twitter. De hi5 nu mai am vârsta.

Fără nicio legătură cu ziua naţională a ungurilor de te miri unde, care o să înceapă oficial înainte să termin eu de scris, văzui Taxidermia, că m-a rugat Angi să scriu două rânduri despre film, şi de-asta fac această abatere de la regulă şi bag un post în post (ăla de-alaltăieri să nu mi-l socotiţi, că nu e vorba despre mine).

Deci: filmul nu e o pierdere de timp; are câteva secvenţe, deloc puţine, care n-au cum să nu-ţi rămână în cap: găina care-l muşcă pe ăla de pulă, stropii de spermă care înstelează cerul fetiţei cu chibrituri fără chibrituri (chibriturile, de altfel, sunt inventate de ungur – dar asta n-are legătură cu Taxidermia), concursul de mâncăi comunişti, brelocul cu fetus etc. Scenele sunt excesiv de porcoase şi scârboase pentru majoritatea absolută a publicului – dar sigur că i-au prins bine filmului pe calea sa spre notorietate rapidă.

Altminteri, eu preferai să înţeleg că filmul ăsta e o metaforă a secolului XX, a evoluţiei Europei de Est în general şi a Ungariei în special, unde avem de-a face cu următoarele categorii de oameni:
- labagii nazişti (puternici şi perverşi, capabil să scoată flăcări pe pulă, dar care îşi au un sfârşit tragic şi umilitor);
- mâncăi comunişti (oameni crescuţi într-o realitate paralelă, a valorilor inversate, într-un spirit de competiţie care duce şi el la autodistrugere);
- inadaptaţi capitalişti (rezultatul firesc şi fragil al generaţiilor anterioare, oameni pentru care ciclul vieţii şi-a pierdut valoarea, fetusul e bun de pus la breloc, taţii sunt buni de împăiat, oameni care trăiesc pentru aparenţe – asta aş crede că simbolizează împăierea – şi care devin ei însuşi o aparenţă dependentă de maşini şi maşinării – secvenţa în care taxidermistul creează maşina care îl va ucide şi împăia, cu câteva mici erori, e genială).

Nu intru în mai multe detalii, dincolo de această cheie principală prin care, zic eu, poate fi desifrat filmul, există şi multe alte detalii tragi-comice care pot aduce semnificaţii secundare, până acolo unde fiecare din noi ne putem regăsi pe drumul spre marea împăiere finală. Oricum, merită văzut. Titlul l-am pus eu mai răutăcios, ca să vă fac curioşi.

Regulile politeţii în adresare ne obligă să folosim, când vorbim despre Vasile Augustus Zgribcea, apelativul „domnul“. Domnul Zgribcea, carevasăzică, nu are nici costum cu vestă şi cravată, nici pălărie de fetru, nici nu este funcţionar public, nici director pe la vreo companie multinaţională. Ba dimpotrivă: în dimineaţa asta avea nişte blugi prespălaţi, terorizaţi până în măduva bumbacului de apropiata perspectivă a primei găuri transversale pe crac, un hanorac plin de litere şi cifre, gata să-l damblagească fără milă pe semioticianul care le-ar căuta rostul, şi o pereche de ochi negri şi mici, artistic pictaţi pe canvasul unor cearcăne generoase, efect secundar al nopţii puse în slujba lui Ursus, regele berii în România. Statutul său de student în anul al treilea la Facultatea de Ştiinţe Economice este cel care ne obligă să-i spunem „dl. Zgribcea“, pentru a-l diferenţia de ceilalţi tineri de 21 de ani care nu au mers pe nobilul drum al şcolarizării universitare.

Domnul Zgribcea avu, deci, examen la materia numită Marketing, predată prin aceste părţi de lume de dl. conf. univ. dr. I. Ţopa, unul dintre cei mai exigenţi şi nemiloşi profesori din întreaga facultate. Atât de exigent şi nemilos, încât domnul Zgribcea ajunse, zilele trecute, la concluzia că nici n-ar mai avea rost să se înhame la o activitate atât de riscantă, precum studiul marketingului, preferând să ia legătura cu un unchi al său din partea mamei, tot un conf. univ. dr., coleg şi amic al exigentului şi nemilosului Ţopa.
- Bă, puţă, îi zise domnului Zgribcea unchiul său, vezi că aranjai cu Ţopa. Să te duci la examen, să scrii şi tu ceva, orice subiect acolo, şi să stai liniştit, că e rezolvată.
Mai departe scrie-n carte »