THE BLOG-BÂRLOG

Mai departe scrie-n carte »

Mai departe scrie-n carte »

Mai departe scrie-n carte »

Mai departe scrie-n carte »

Mai departe scrie-n carte »

Mai departe scrie-n carte »

Mai departe scrie-n carte »

Mai departe scrie-n carte »

Mai departe scrie-n carte »

Mai departe scrie-n carte »

• Să fie un pic nebuni e o metodă tradiţională de relaxare pentru oamenii inteligenţi, dar să fie nebuni pe de-a-ntregul e o provocare şi o corvoadă pe care puţini dintre ei o acceptă.

• În vechea limbă şi tradiţie pre-românească, „blajinii“ erau primii oameni de pe pământ, descendenţii din Adam şi, deci, strămoşi ai oamenilor de azi. „Fiinţe blânde şi evlavioase, care trăiesc dincolo de Apa Sâmbetei“. Poftim cultură, pleci de la statutul de „blajin“ şi ar trebui să înveţi să crezi în progres!

• Trece solstiţiul pe lângă noi ca Mobra pe lângă câini. Am mai scris despre solstiţiul de vară, cred, mi se pare fascinantă această zi în care, pe nesimţite, totul începe să o ia înapoi. Cred că am mai scris şi că aş vrea să găsesc solstiţiul de vară al vieţii mele, ziua aceea în care, fără zgomot, fără isterie şi fără remuşcare, noaptea a început să ocupe tot mai mult din spaţiul dedicat zilei. Mă fascinează.

• Mesajele lui Iisus, creştinismul în general, sunt îndeobşte asimilate unei doctrine protocomuniste, sau hai să-i zic socialiste, ca să nu se supere nelustraţii pe mine. Acum îmi dau seama că nu e aşa: să duci în spinare o cruce pentru altcineva, iată de fapt unde era esenţa capitalismului.

• Sigur, n-am nimic deştept de spus la ora asta. Dar dacă aţi şti în ce hal duhnea a peşte alternativa, şi voi aţi prefera să scrieţi despre viaţă şi despre moarte şi despre alte asemenea lucruri pe care nu le putem pricepe.

• Abia când constaţi că unde aşteptai să ţi se ridice statuia ţi se construieşte doar mormântul îţi dai seama cât de bine ştie păcatul vanităţii să fenteze paznicii sufletului.

• Să nu-mi plâng de milă am învăţat de mult. Obiceiul de a-mi râde de milă e însă în continuare dovadă de slăbiciune din partea-mi şi mă şi dă de gol adesea.

• Femeia, carevasăzică, acest chelner care îţi face nota exact când îţi venise cheful de băut.

• O invocaţie blasfemică de pe la mine de la ţară, folosită în momente de maximă surpriză şi mirare: „Mânca-ţi-aş pula Ta, Doamne!“ Ce-i drept, şi îmi dau seama abia acum, la 20 de ani de când n-am mai auzit-o, că nu se putea găsi ceva care să topografieze mai bine poziţionarea omului în faţa lui Dumnezeu în momentele de ironie a sorţii.

(Cântă Barenaked Ladies)

• Astăzi, 8 iunie 2010, lumea suferea de caniculă incipientă, intelectualii transpirau pe frunţile lor late, oamenii muncii transpirau la subraţul păros, femeile transpirau sub ţâţe, numai eu stăteam întofloşat ca un pinguin. Sunt răcit. „Aha, eşti răcit, Mişule? Păi şi la iarnă ce mai faci?” La iarnă tai porcul şi ascult colindele lui Hruşcă, ce pula mea o să fac. La iarnă mai răcesc o dată.

• Stătui ascuns în toaletă, ca să nu zic în veceu, la locul de muncă, vreo juma de oră. Îmi suflai nasul. Simţeam că mai am un cap ascuns în cap şi încercam să dau afară maruşca drăcească. Dar afurisitul de piftiu galben verzui se scurgea mai greu decât mărunţişul din portofelul jidănesc în ziua de sabat. Îmi simţeam ochiul stâng cu două numere mai mari, sau poate el era ok şi se făcuse afurisita de orbită un fel de pantof de cenuşăreasă care nu mai încăpea restul de călcâi de fata babei. Foarte frumos şi educativ, ce să vă mai zic, după jumătate de oră eram vânăt şi epuizat de zici că jucasem singur împotriva Hondurasului.

• Iar acum beau vin fiert. În iunie, reţineţi acest aspect foarte important. E greţos de dulce, ca o baclava, ca o pulă din aspartam, dar e fierbinte şi, deci, e bun.

• Şi în plus fu o zi de-aia enervantă, o marţi cu cele trei ceasuri rele dilatate de stafia lui Dali dinspre canvasul dimineţii până, hăt, spre cel al serii, o zi în care nimic nu-mi ieşi bine, dar nici nu putui să mă enervez, de ce să zic, pentru că nimic nu-mi ieşi cu adevărat rău. O zi de-aia care îţi aminteşte de bătrâneţi neîntâmplate, de neputinţe încă neavute, ca o reclamă la cremă adezivă pentru proteze.

• Zicea cineva că a face sex la bătrâneţe e ca şi cum ai încerca să joci biliard cu o sfoară în loc de tac. Nu ştiu ce să zic, nu mi-a plăcut prea mult biliardul. În schimb, îmi aduc aminte cum era să faci sex la prima tinereţe. Adică alaltăieri seară. Era ca şi cum ai fi încercat să pictezi miniaturi cu un ciomag. Dar na acuma, alta şi cu mine, ce e viaţa dacă nu o chestiune de bad timing? (Chestia asta nu merge spusă în română, e bună aşa pe englezeşte, când bad time devine gerundiv, iar gerunziul e aşa lăbărţat dinspre trecut spre viitor şi nemernic şi enervant ca profeţiile lui Isaia.)

• Vin fiert în toiul verii, cum ziceam.