Cât de tâmpit să fiu…

…să-mi uit banii în bancomat?

a. Tâmpiţel.

b. Normal de tâmpit.

c. Extrem de tâmpit.

d. Toate variantele de mai sus sunt greşite.

e. Toate variantele de mai sus sunt corecte.

***

Deci, da, mi-am uitat banii în bancomat. Am plecat doar cu cardul. Cred că e o deformare profesională, de cele mai multe ori plec doar cu cardul fiindcă e sold zero… Ar fi o explicaţie. Dar acuma aveam bani, pentru că, de vreo câteva zile, am bani pe card… Şi i-am lăsat acolo, în pizda aia longitudinală a bancomatului… Şi n-am auzit-o piuind, pen’că vorbeam la telefon… Şi până mi-am adus aminte, mi i-a mâncat pizda diavolească pe toţi, i-a tras înapoi, chite-chite… Bănişorii mei, de care tre’ să mă lipsesc două zile, până se rezolvă reclamaţia…:)) Şi mi-e şi-acuma ruşine cu mine…

***

Răspuns corect: e.

O vârâciune marca Mishu. La 19/04/2010 13:50, în Blog Job, Chestii care se-ntâmplă, Toate, Vaca de pe şură
Mânz, viezure, brânză, blog: , ,

You’d like a virgin

Vine o zi în viaţa oricărui bărbat când simte nevoia să-şi dea pula în gât, pe blog. Dac-aş mai fi lucrat la ziare, o dădeam la ziar, ca pe Căşuneanu. S-o umilească, s-o facă de râs, dă-o-n pula mea de pula. La mine, ei bine, ziua aceea este astăzi.

Cum a putut să-mi facă una ca asta? Tocmai ea, de care am avut grijă ca de copilul meu? I-am dat aproape tot ce i-a trebuit, am cheltuit din bănuţii mei munciţi pentru binele ei, am depăşit nenumărate bariere socio-culturale ca să-i arăt ei pe unde fac fetele pipi şi pe unde mănâncă fetele shaorma, am suferit umilinţe pentru ea, mi-am crescut exponenţial gradul de igienă corporală pentru ea, mi-am mărit ţeava la internet pentru ea, mi-am trădat prieteni şi prietene pentru ea, mi-am luat din timpul de bere ca să-i fie ei bine. Mai departe scrie-n carte »

O vârâciune marca Mishu. La 10/04/2010 21:37, în Blog Job, Chestii care se-ntâmplă, Toate, Vaca de pe şură
Mânz, viezure, brânză, blog: , ,

God Bless America!

Sexul oral a scos Dicţionarul Merriam Webster din programa şcolară din California (realitatea.net)

A zecea ediţie a dictionarului Merriam Webster, care a fost folosit în ultimii ani în clasele a patra şi a cincea (pentru copiii de nouă şi zece ani), în disctrictul şcolar Menifee Union, a fost retrasă din şcoli pentru definiţia prea explicită a sexului oral.
Definiţia online a sexului oral, conform aceluiaşi dicţionar, este „stimularea orală a genitalelor”. „Este greu să stăm să citim dicţionarul, dar vom căuta şi alte cuvinte care sunt definite prea explicit”, a declarat purtătorul de cuvând al districtului, Betti Cadmus. În timp ce unii părinţi au lăudat această măsură, alţii nu sunt de acord. „Trebuie să tragem linie undeva. Ce o să facem în continuare? O să interzicem enciclopediile pentru că listează părţi ale anatomiei precum penisul şi vaginul?, a declarat Jason Rogers, unul dintre părinţii care nu este de acord cu retragerea dicţionarului.
O comisie şcolară va stabili acum daca interzicerea din Menifee va fi permanentă. Dicţionarul Merriam Webster se alătură altor cărţi care au fost scoase din programa şcolară precum cartea Song of Solomon, al câştigărului premiului Nobel pentru literatură Toni Morrison şi cărţile lui Khaled Hosseini şi Philip Pullman.

***
Asta după ce azi-dimineaţă primii următorul mail:

Comanda la pizza in Anul 2020

Clientul: Alo, buna ziua, doresc sa comand doua pizze.
Telefonista: Multumim ca ati sunat la Pizza . Puteti sa-mi dati numarul dvs. de identitate (NIDN: national ID number), domnule?

Mai departe scrie-n carte »

O vârâciune marca Mishu. La 26/01/2010 13:58, în Bârlozofie, Blog Job, Toate, Vaca de pe şură
Mânz, viezure, brânză, blog: ,

Pe partea economică direct: ce breaslă de căcat e mass-media

Deci mă enervai atât de tare încât revin la nişte subiecte stupide, cum ar fi impozitul pe venit:

Mă enervă la maxim Mircea Badea, care face pe tâmpitul, în direct sau în reluare, chiar în timp ce scriu asta. Mă enervară aproape la maxim mulţi din mahării presei din ţară, care se apucară să facă o mare gălăgie legată de una dintre puţinele măsuri sănătoase la cap ale guvernului: contribuţia la fondurile de pensii şi sănătate a celor care au venituri din drepturi de autor.

Acuma să vă spun de ce călcară pe măsele: pentru că ei, alături de câţiva lăutari şi alţi muişti aidoma, vorbesc în numele tuturor salariaţilor din mass-media şi alte domenii de-astea anexe producţiei intelectuale şi îşi apără fix interesul lor de sugători de pulă îmbuibaţi.

Cu ce să încep? Hai să vă zic despre mine şi despre cel puţin douăj’ de oameni pe care-i cunosc: în ultimii patru ani, de când s-a inventat băşina asta cu drepturile de autor, pot spune că munca mea de ziarist a trecut dinspre zona alb/negru spre zona gri. Adică toţi sugătorii de ob-uri de angajatori ai mei mi-au făcut carte de muncă pe o sumă de căcat, eventual minimul pe economie (am aflat la plecarea de la unul din angajatorii lingători de diaree că, după un an de muncă în care îmi ştiam cartea de muncă în siguranţă, aveam venituri aferente unui sfert de normă, adică un sfert de minim pe economie). Restul banilor, desigur, drepturi de autor.

Aşa mi s-a întâmplat mie şi, presupun, unui procent de peste 80 la sută dintre ziariştii din ţară. Nu vorbesc de epilaţii la coaie care umplu presa din Bucureşti, unde lucrurile – şi veniturile – sunt relativ mai curate. Vorbesc de noi, cucuvelele de provincie, pe care Dumnezeu i-a ferit de mersul cu metroul.

Mai departe, pentru cine nu ştie: drepturile de autor nu sunt integral impozitate la sursă. Şi, după ce că iei în mână, lunar, o sumă de tot căcatul, afli la sfârşitul anului că mai ai de dat înapoi la stat echivalentul a unul sau două salarii de-ălea de căcat. Superb.

Continuăm, lua-mi-ar pula între gingii toţi domnii cu abdomenul perfect plat, sta-le-ar piticul porno sub goaze când fac ei sfoara. Deci, după ce că în 90 la sută din cazuri metoda e folosită de angajatori pentru a frauda statul şi angajatul (asta şi pentru că bună parte din ziarişti sunt tineri şi/sau proşti ca mine şi îi doare în cuc dacă plătesc ceva la pensii sau sănătate, pentru că li se pare că va mai dura o veşnicie până când va da peste ei vârsta pensiei sau vreo boală ), dezavantajele sunt susţinute de sistemul bancar, care, în principiu, se pişă pe tine de la etaj dacă te duci să ceri vreun ban împrumut justificându-ţi veniturile prin drepturi de autor.

Acuma, vine de-alde Mircea Badea, plus alţi lideri de opinie trăgători pe nas şi beliţi în găoaze şi zic: nu, domne, ne jefuieşte statul pe noi, artiştii… Şi mai iau şi nişte gurişti de nunţi, ca să-şi întărească dreptatea. Lua-re-aş Lua-le-aş viaţa în pulă de artişti.

După aia: vine ministrul muncii, Şeitan, şi nuanţează: nu se impozitează toate veniturile din drepturi de autor, ci doar ale celor care nu au cărţi de muncă. Ministrul e şi el un bou cu pedigree, pentru că formula sa permite în continuare erori majore. Dar, chiar şi aşa, ar fi capabilă să aducă la bani albi cel puţin jumate din ziariştii care actualmente sunt plătiţi la gri. Şi ce zice M.B.? Caterincă de două parale: că el vrea să plătească mai mult, că el vrea să dea jumate din ce câştigă. Şi îl mai şi face deontolog de căcat pe Sorin Ioniţă, singurul – după ştiinţa mea – care are o atitudine sănătoasă şi demnă în laba asta de scandal. (Aştept ceva şi pe Gândul, un ziar care, după ştiinţa mea, e printre puţinele care îşi plăteşte colaboratorii cu carte de muncă pe întreaga sumă).

Şi-acuma, un happy-end senzaţional: să vă spun ceva, în premieră, despre labagiul ăsta care se dă sărac pe la televizor şi zice că stă cu mă-sa mare în Titan. Vă ţineţi bine, stimaţi telespectatori? Are un milion jumate de euro depozitaţi numai într-o bancă. Păi dacă i s-ar fi impozitat drepturile de autor cu jumate, cum zice dându-se ciumeg, ar pierde 500.000 de euro, nu? Şi-i ia apărarea cui? Văduvei lui Ion Dolănescu, sărmana, care tocmai îi luă lui Ionuţ o casă cadou de ziua lui, lua-re-aş lua-le-aş şi lor corzile vocale în drujbă?

Nu vreau să exagerez cu socialismul. Dar mă enervează clonţarii ăştia botezaţi în slobozi, care fac pe proştii şi le iese.

Dar mai grav, ca să închei, e că cele câteva voci care, dintr-un motiv sau altul, au ajuns să aibă audienţe fenomenale în mass-media, se comportă exact precum ca cei pe care-i înjură şi, când au un interes personal, îşi bagă pulile blegi în restul colegilor. Colegii sunt oricum de căcat. Ei sunt geniile, ei sunt moţul lindicului, crema pizdei, sâmburele de strugure din vârful căcatului. Lor le adresez ultima şi cea mai gravă înjurătură din acest text: să le dea Dumnezeu pensie cât a mea.

O vârâciune marca Mishu. La 12/01/2010 01:25, în Blog Job, Toate, Vaca de pe şură
Mânz, viezure, brânză, blog: ,

Poze cu nişte invenţii senzaţionale

Şi ştiţi, că vă mai povesteam io la un moment dat despre Jara Cimrman, cel mai mare ceh al tuturor timpurilor, inventator, filosof şi ginecolog autodidact. Acuma am făcut şi câteva poze, ca să înţelegeţi despre ce e vorba.

From Jara Cimrman
Mai departe scrie-n carte »
O vârâciune marca Mishu. La 07/01/2010 14:31, în Blog Job, Chestii care se-ntâmplă, Toate, Vaca de pe şură
Mânz, viezure, brânză, blog: ,

Cititorii mei, care sunt mai labagii ca mine

• Văzui că zilele astea se împliniră 40 de ani de la naşterea internetului, această invenţie a omului menită să dea masturbării un grad zero de dificultate. Mă uit cu amuzată groază că aproape jumate din cei care aterizează la mine pe blog o fac direcţionaţi de cuvântul cheie pornhub. Mai luaţi, tată, de-acilea: redhub, pornohub, redtube, youporn, redtube şi multă muie.

• Alte searchuri pe google care, din motive extraterestre, au sfârşit în minunatul meu bârlog şi cărora ţin să le răspund personal, în caz că n-a fost de folos conţinutul original al blogului:

„aveam si eu candva un coi caprui“ — Se mai întâmplă, bine că v-aţi despărţit.

„cate coarde vocale avea fredy mercury“ — Cred că trei. Una i se rupsese când luase muie.

„caut pula de supt in romania“ – Se găseşte. Dacă eşti femeie, îţi dau numărul lui Bucer. Dacă eşti bărbat, pot să-ţi fac lipeala cu câinele meu.

Cum să fac să dau o muie pe Google

Cum să fac să dau o muie pe Google

ce inseamna cand visezi valiza piine lume autobuz“ — Dacă visai valiză, pâine, lume, Maybach, însemna că eşti Gigi Becali. Cu autobuzul, nu ştiu ce să zic.

„ce simt femeile cand sug pula“ — După informaţiile mele, verificate din trei surse, s-ar părea că simt o pulă în gură.

„clinici de dezalcoolizare timis“ — Nu ştiu, eu sunt din Dolj.

„cum isi pune femeile ob la pizda video original“ — Nu sunt sigur că vreau să aflu. Dar după ce afli, să încerci să-l scoţi chiar tu, cu dinţii.

„cum sa faci sa dai muie“ – Ori iei de la mă-ta 50 – 60 de lei noi şi cauţi o curvă, ori te duci într-un bar emo şi arborezi o mină tristă.

„femeia cu cel mai mare lindic“ — Caută în Guiness Book.

„fete care fac laba“ — Da, în ciuda a ceea ce credeam şi eu, se pare că există.

„fututa dar multumita“ - Nu, în ciuda a ceea ce credeam eu, se pare că nu există.

„leacuri babesti ejaculare precoce“ – Eu, în liceu, repetam tabelul cu formulele de derivate şi integrale. Am mai auzit de o variantă: când simţi că-ţi vine, încearcă să ţi-o imaginezi pe ea căcându-se, dar ai grijă că după aia s-ar putea să-ţi trebuiască leacuri băbeşti pentru erecţie.

„lipeste-ti pizda cu scoci“ — Corect se scrie scotch.

„ma frec in cur“ — Înlocuieşte hârtia cu şmirghel şi, crescând coeficientul de frecare, va scădea lucrul mecanic.

„tati labagii“ — Nu mă bag, am totuşi bănuiala că tata nu m-a făcut din labă.

„tatuaj scorpion langa pula“ — E riscant, verifică mai întâi dacă prietena ta suferă de arahnofobie.

• Ţineţi cont că asta fu doar o selecţie.

O vârâciune marca Mishu. La 04/11/2009 19:16, în Blog Job, Toate, Vaca de pe şură
Mânz, viezure, brânză, blog:

Entuziasmul catastrofelor

Acuma, că tot se ceartă fetele pe Caragiale, şi după o zi în care tot vorbii cu nişte băieţi simpatici despre Epoca de Aur, îmi adusei aminte de un episod din istoria recentă al cărui tragi-comic bate la cur imaginaţia oricărui – ce vreţi voi – regizor, scenarist, romancier, jamaican fumat etc.

E de la cutremurul din 1977. În primele momente de după tragedie, se crease un val de emoţie colectivă greu de controlat, iar la Radio şi TVR începeau să se anunţe pagubele. Comitetul Central începe să sune prim-secretarii şi să le ceară statistici provizorii. Timişoara – ics la sută din clădiri afectate, igrec morţi. Craiova – ics la sută din clădiri afectate, igrec morţi. Şi tot aşa, până ajung în micuţul oraş Zimnicea, din judeţul Teleorman. Aici, un secretar de partid sufocat de emoţia tragediei şi obişnuit să umfle producţiile de grâu, orz, ovăz etc, se uită în jur şi observă că nu prea are cu ce fi în trendul catastrofei naţionale: câteva case prăbuşite, un singur mort. Dar nu poate să fie el mai fraier decât naţiunea îndurerată şi raportează: 80 la sută din clădiri distruse. Ceauşescu primeşte lista cu avariile şi constată că oraşul cel mai afectat din toată Republica Socialistă este, evident, Zimnicea. Aşa cum ar fi procedat orice şef de stat, anunţă că a doua zi dimineaţă va fi la faţa locului, să îi îmbărbăteze pe localnicii sinistraţi.

Toată noaptea, buldozerele au avut de lucru. Până dimineaţa, când a sosit Ceaşcă, Zimnicea era distrusă nu în proporţie de 80 la sută, ci integral. Secretarul de partid a înregistrat un succes notabil: Zimnicea este şi acum, în arhivele statului, consemnată ca fiind singura localitate pe care cutremurul din 1977 a ras-o de pe faţa pământului.

O vârâciune marca Mishu. La 31/10/2009 21:27, în Blog Job, Chestii care se-ntâmplă, Toate, Vaca de pe şură
Mânz, viezure, brânză, blog: , , ,

Anti-manele camping

Într-un top de la 1 la ş al celor mai imbecile tatuaje, săracul Che de pe umărul meu drept e undeva la mijloc. Zic eu, cu modestie. Ei, bine, dacă e să mă coiesc oleacă, am nişte scuze pentru el, dar nu despre asta e taina acuşica. La poziţia cu numărul ş, colegul Lazio a hotărât, pe vremea când lucram la lupamea, să îl claseze pe flăcăul ăsta, pe care l-am depistat anul trecut, purtând o ţâţă Emporio Armani, pe ştrand la Işalniţa.

tatuaj urat

Cel mai urât tatuaj de pe pământ

Dar să nu credeţi că nu se poate mai rău. Ş cu coroniţă. Uite peste ce dădui în Vamă: un tatuaj superb, proaspăt bătut, cu epiderma metalistă încă iritată de la ac.

antimanele

Cel mai penibil tatuaj de pe pământ

Parcă mai degrabă-l înţeleg pe ăla de şi-a scris Armani decât pe roacărul ăsta dus cu pluta şi cu cortul anti-manele. Deşi, făcând o analogie cu fotbalul, cred că fenomenul este explicabil: cunosc mai mulţi olteni care şi-ar tatua pe spate „Muie Dinamo!“ decât „Forza Ştiinţa!“

O vârâciune marca Mishu. La 10/08/2009 10:48, în Blog Job, Toate, Vaca de pe şură
Mânz, viezure, brânză, blog: , ,

Prima înfrângere e şi cea mai gravă de până acum

Am zbârcit-o mai rău decât pielea unei perechi de coaie octogenare şi mă simt atât de nasol încât cred c-o să renunţ la blog. Iată cum şi de ce:

Deci postasem io, în lipsă de inspiraţie, povestea cu masteranzii Marcea şi Roackeru, băgându-mă şi eu însumi în seamă pe-acolo, aşa cum muştele obişnuiesc să intre în atenţia curului de cal. Şi vine un comentariu, de la unul din cei cinci-şase cititori ai lui sarpente, sau câţi or fi ei, cu tot cu personajele în cauză.

Comentariul e ăsta, două puncte ghilimele.

Hai sa ti spun un secret tati. Jurnalist esti daca mazgalesti neste chestii destepte pa hartie si nu s luate din comunicate de presa. Nu te amagi ca daca ai platit si ti au dat nenii aia o cartie cum esti tare si mare chiar esti…Asa as putea sa mi iau si io diploma de om destept. A si inca ceva. Daca ai blog si scrii in iel nu esti jurnalist si nici scriitor. Anunti care ti e gradu de frustrare atata tot. Termometru stii?

Io acuma, în ignoranţa mea proverbială, îmi închipui că semnatarul răzvan o fi vreun muritor de rând şi, ca să aşez o tichie de mărgăritar pe calviţia-mi intelectuală, mă apuc să-i răspund.

Pula-n pizdă, Gigi Marga, hai să ne plimbăm cu targa, să vedeţi beleaua naibilii. Mai departe scrie-n carte »

O vârâciune marca Mishu. La 25/06/2009 12:32, în Blog Job, Toate, Vaca de pe şură
Mânz, viezure, brânză, blog: , ,

Arta războiului. Azi, războiul anti-manele

Am avut o revelaţie. Mi s-a arătat ce-mi lipseşte, ca să fiu un cetăţean cu adevărat deştept şi responsabil: trebuie să fac parte din marea oaste a luptătorilor antimanea.

Lucrurile aşa au stat: mi s-a arătat în vis James Hetfield, îmbrăcat în negru, călare pe un cal negru şi cu o aureolă neagră deasupra capului şi mi-a vorbit aşa: „Prietene, ţara voastră e o ţară de manelişti.“ Ştiu, i-am răspuns. „Din cauza lor, nu se ştie dacă o să mai venim şi a treia oară la concert, ca să apuci să-ţi iei şi tu bilet!“, mi-a zis Hetfield, şi pe urmă a dispărut, călare pe calul lui negru. Când se depărta, am văzut că, de şaua calului, era legat capul însângerat al lui Vali Vijelie, din care se mai desluşeau doar dinţii de aur. Iar calul, pe măsură ce se pierdea în zare, devenea o făptură mistică şi căpăta chipul lui Adrian Despot.

M-am perpelit toată noaptea, am năduşit sub plapumă, am avut insomnii, ca să zic aşa. M-am tot întrebat ce-o însemna visul ăsta şi, până dimineaţa, mi-am dat seama. Trebuie să lupt împoriva acestui flagel al subculturii, numit manea. Am înţeles că asta e cheia succesului, garantată mie-n sută: cu cât mă voi arăta mai dezgustat de manele, cu atât lumea cea bună din jurul meu va începe să mă vadă aşa cum sunt eu, de fapt: un tip ok, inteligent, cult, conectat la adevăratele probleme ale umanităţii şi cu pula mare.

La cafeaua de dimineaţă, marcat de vis, am întocmit un plan de luptă antimanele, împărţit în următoarele etape.

1. Etapa conceptuală: manelistul nu trebuie considerat om Mai departe scrie-n carte »

O vârâciune marca Mishu. La 08/05/2009 08:56, în Blog Job, Toate, Vaca de pe şură
Mânz, viezure, brânză, blog: , ,

Cel mai frumos cadou nu e un cavou

Gata, revin la lucruri serioase, cum ar fi moartea. Rândurile de mai jos sunt scrise pe un cavou din cimitirul craiovean Nisipuri:

Trecătorule opreşte şi dacă vrei tu citeşte. Fac justificarea pentru copiii mei şi nepoţi şi chiar pentru tine om bun. Am început construcţia la acest cavou la data de 25 iunie 1994. După o lună a început cel din faţa mea. Deci eu am început primul. Mi s-a aşezat acest cavou cred că în mod premeditat. Păcat. Eu ştiu că nici eu nici soţia mea sau copiii nu le-am făcut în viaţă nici un rău. Dar Dumnezeu a fost, este şi v-a fi. Păcat pentru o lucrare care pentru Cimitiriul Nisip e unicat să fie condamnată la întuneric pentru tot restul vieţii.

RĂUTATEA LUMII AICI ÎNCETEAZĂ
NUMAI FAPTA BUNĂ NU SE ÎNMORMÂNTEAZĂ
TRECUTUL E NOAPTEA, IAR AMINTIRILE
CANDELELE, CARE CU VREMEA SE STING
AH! CE GREU E SĂ FI OM

Înţeleserăţi, da? Nu mai poţi să-ţi faci un cavou care, vorba aia, să se învârtă după soare, că se găseşte un bulangiu care îţi ia lumina mormântului, numai aşa, de-afurisit, să-şi doarmă somnul de veci la nasul tău şi să-ţi ia viermii de la gură.

Şi uite-aşa, o lucrare unicat – uitaţi-vă la pozele de pe mormânt şi o să vă convingeţi că aşa e – fu condamnată la întuneric pentru tot restul vieţii. Ba chiar şi mai mult, dacă e să ne gândim că e vorba de un cavou.

Că e concurenţă în viaţă, ştiam, dar iote ce concurenţă e în moarte!
Pentru poze mai bune şi pentru varianta colegului Ivanov, de la care m-am inspirat, daţi un clic acilea, pe republicaoltenia.ro.

cimitir

O vârâciune marca Mishu. La 04/05/2009 19:08, în Toate, Vaca de pe şură
Mânz, viezure, brânză, blog: ,

Ce-ai făcut azi? Mai nimic.

O să ziceţi c-am trecut de la escatologie la scatologie, dar aşa merg lucrurile şi pe blog: după treaba mică, vine cea mare.

Ştiţi reclama aia la Tranzactiv? Aia la care Şerbănică schimbă programul, când o vede?

- Ce-ai făcut azi, iubito?
- Mai nimic…

Eu ştiu şi continuarea.

- Cum adică, mai nimic?
- Păi, n-am prea făcut nimic.
- Adică nu te-ai căcat, iubito?
- Ba da, iubi, dar n-a prea fost să fie.
- A ieşit ceva sau nu?
- A ieşit un pic, iubitule.
- Cam cât, iubito?
- Cam cât un cârnăcior oltenesc tăiat în patru, iubitule.
- E bine, iubi. Decât deloc…
- Ştiu, dragostea mea. Lasă că mâine îmi cumpăr Tranzactiv şi o să mă cac mult.
- Bravo, mon amour. Să te caci cât o vacă.
- Aşa o să fac, promit.
- Şi să te gândeşti la mine când te trece, da?
- Da, dragostea mea.
- Noapte bună, iubitule!
- Noapte bună, iubito…

O vârâciune marca Mishu. La 04/05/2009 18:33, în Chestii care se-ntâmplă, Toate, Vaca de pe şură
Mânz, viezure, brânză, blog: ,

Şoferie, şoferie

Am o cunoştinţă care, marţea asta, dă examenul de permis. Omul e stresat rău, pentru că nu poate să se apropie deloc de barem.

Zice: “Nu pot, domnu’ Mihai, ale dracului de-ntrebări sunt pocite rău. Nu nimeresc mai mult de jumate de răspunsuri corecte.”

I-aş spune să lase şoferia pentru cei care se pricep la ea.

Partea interesantă e că omul meu a obţinut permisul de conducere în 1958. Da, da, în anul când s-a născut tata. Fix jumătate de secol mai târziu, a fost surprins de aparatul radar conducând cu 104 km/h într-o localitate şi, uite-aşa, a rămas cetăţeanul fără ţidulă.

Acuşica, musai să nimerească 14 răspunsuri din 15 şi, la cum îl văd eu pe om, n-are mari şanse să reuşească din prima.

Şi parcă îl văd pe miliţianul de examinare spunându-i bătrânelului vorba aia dulce: “Nici de căruţaş nu eşti bun!”

Practica ca practica, dar teoria ne omoară…

O vârâciune marca Mishu. La 02/05/2009 19:05, în Chestii care se-ntâmplă, Toate, Vaca de pe şură
Mânz, viezure, brânză, blog: ,

De patru zile-aştept să dau o muie…

pusi-dinulescu-portretpusi-dinulescuAm încercat să-mi imaginez că aş da Bac-ul şi mi-ar pica lirica lui Puşi Dinulescu. Nu ştiţi cine e Puşi Dinulescu? N-are nimica. Păi ce, parcă pe Vasile Voiculescu îl ştiaţi până să vă-nveţe la şcoală despre el…
Mai departe scrie-n carte »

O vârâciune marca Mishu. La 24/04/2009 13:05, în Toate, Vaca de pe şură
Mânz, viezure, brânză, blog: ,

Lecţia de poezii reale şi folcor

Cu proza contemporană văzurăţi cum şedem. E momentul să trecem la lirică, drept pentru care am ales pentru astăzi cartea „Poezii reale şi folclor“, de Georgeta Gulan, apărută în 2007 la Craiova, prin neţărmurita amabilitate a editurii Cellina.

Ca să nu mă certe iar Cioby, trebuie să vă spun de la bun început că autoarea pare o femeie de treabă. Mai mult, după cum recunoaşte în „Bibliografia“ (sic!) de la finalul volumului, e mai mult decât o femeie de treabă: e o femeie de serviciu. Cele opt clase pe care le are s-au dovedit suficiente pentru a aprinde flacăra poeziei, o adevărată flamă olimpică, pe care n-a mai putut-o stinge nimeni şi nimic.

„Din copilărie am scris multe poezii pe care nu le-am păstrat, negândindu-mă vreodată că voi ajunge să le public, eu compuneam cântece şi le cântam singură prin casă“, explică autoarea în aşa-zisa şi sus-pomenita bibliografie. Care e atunci diferenţa între ea şi Marius Moga? Aflăm imediat: „Până când într-o zi am aflat de concursul de poezie populară de pe canalul Tv Etno unde am participat. Poezia Pleci neicuţă militar poezie care a fost desemnată de Uniunea Scriitorilor din Bucureşti ca fiind cea mai bună din acea lună, lucru pe care mi l-a confirmat pe acelaşi post de televiziune şi doamna Doina Mirea. Atunci mi-am dat seama că poeziile mele pot fi bune pentru a fi scrise şi editate. […] Acum îi mulţumesc din suflet Dumnezeului Iehova că numai el mi-a dat tăria de a edita această carte.“

Poeta ştie, deci, că tot românul s-a născut poet, după cum ştie că unul a fost poetul nepereche. Drept dovadă, poezia Dorinţă: Mai departe scrie-n carte »

O vârâciune marca Mishu. La 16/03/2009 09:48, în Toate, Vaca de pe şură
Mânz, viezure, brânză, blog: , ,