• La limita paranormalului: îi beau lu’ mama nişte sticluţe de lichior digestiv, Bruderschaft se cheamă. E dulceag, e cam ca Jagermeisterul, nu e enervant ca Zwackul. Au 20 de fucking mililitri, cred că-s de-alea de le iei de prin duty-free-uri de suvenir. Sunt la a doua, din patru posibile. Mă simt, deşurubându-le căpăcelele astea mici cât moţul lindicului, periculos de aproape de aftershave-ul lu’ tata.
• Să-i anunţ pe această ocazie pe cititorii mei neduşi la biserică, evitând cacofonia, că astăzi e prima zi din postul mare. De Valentine’s Day ştiau probabil, şi numai o lene groaznică, plus ceva opoziţie de la Majorică m-a făcut să nu-mi leg o funtă de pulă, s-o pozez şi s-o pun pe blog, în semn de comuniune cu toţi îndrăgostiţii lumii. Mai aveam de gând să fac o inimioară în zăpadă, tot pentru îndrăgostiţi, doar că îmi fu prea frig să mă piş afară.
• Eu sunt şi un pic acru în sinea mea în privinţa îndrăgostelii, înţelegând prin a fi îndrăgostit nu a fi implicat într-o poveste de dragoste, ci doar acea etapă dinamică a sufletului, care te poartă schizofrenic dinspre niciunde spre nicăieri. Am fost îndrăgostit de câteva ori în viaţa mea şi niciodată treaba asta n-a avut un final fericit. De cealaltă parte, toate cele câteva fete pe care am ajuns să le iubesc m-au ratat ca îndrăgostit, în sensul mai sus dat al cuvântului. De ele m-am ataşat fără nebunie, fără entuziasm, fără să am chef de dragoste şi fără să încerc să mă opun ei. De altfel, am mai auzit de cazuri în care sinuciderile au fost ratate din cauza unei doze prea mari de otravă.
• Am senzaţia aia de jucărie pe final de baterie. Nu mă înveseleşte nici sticla asta de Johnny poliţist texan. Aştept primăvara şi simt nevoia să înjur.
• Sau să fiu înjurat: să mă bage cineva în pizda mamii. Din câte îmi dau seama, pizda mamii e un fel de Amsterdam.
• Nu, serios. Când mă piş, evitând să-mi văd pula ca să nu mă deprim, îmi arunc ochii prin baie. Şi mereu văd o cutie pe care scrie tantum rosa. Aflai acum că Tantum Rosa, un medicament bun pentru spălături vaginale (Benzidamidă), a devenit noua minune a drogaţilor în pană de ierburi. Se pare (cf. loripedia, verificat şi din alte surse) că are un efect halucinogen situat undeva între marijuana şi cocaină. Trebuie ţinută sub limbă până se înmoaie, după aia stinsă cu multă apă, pula mea şi doi bani şi-o căruţă de jidani, citiţi totuşi prospectul sau ambalajul, în cazul în care apar manifestări neplăcute pe mine mă doare-n cur.
• Cică ţine două zile efectul unui pliculeţ de-ăla. Nu şi în cazul în care speli pizda cu el.
• De mult, am întâlnit un om care citise toate cărţile. Ucenic al lui Noica la Păltiniş, expert în hinduism, filosof al vidului – şi multe altele din acele calităţi care pot fascina un tânăr de – câţi să fi fost? – 22 de ani. Într-o zi în care avusesem diaree l-am întrebat în ce măsură toate acele lucruri pe care el le ştia te ajută să lupţi cu o banală durere de burtă. Nu mi-a răspuns. Maţele, am înţeles eu din tăcerea lui, n-au proiecţie metafizică.
• V-am spus? Nu cred. Seppuku nu prea e ce credem noi. Samuraiul nu se sinucidea scoţându-şi maţele afară: aia era doar răscumpărarea greşelii. De fapt, lângă el era cineva care, după ce maţele ajungeau pe tavă, îi tăia capul. Cu grijă, aşa încât capul să se mai ţină într-o aţă de piele şi să nu ajungă pe te miri unde, spoind frumoasele haine ale invitaţilor la ceremonie. Ăsta, călăul, musai trebuia să fie ucenicul preferat al samuraiului, şi astfel îşi îndeplinea ultima îndatorire faţă de maestru: luându-i beregata.
După socotelile mele, aşa se traduce „pomana porcului“.
Mai jos, e pomana unui elefant. O dedic, din nou, vechiului meu prieten care-n-are-niciodată-timp-să-bea-o-bere-pentru-că-e-prea-ocupat-dar-nici-el-nu-ştie-de-ce.
Sexul oral a scos Dicţionarul Merriam Webster din programa şcolară din California (realitatea.net)
A zecea ediţie a dictionarului Merriam Webster, care a fost folosit în ultimii ani în clasele a patra şi a cincea (pentru copiii de nouă şi zece ani), în disctrictul şcolar Menifee Union, a fost retrasă din şcoli pentru definiţia prea explicită a sexului oral.
Definiţia online a sexului oral, conform aceluiaşi dicţionar, este „stimularea orală a genitalelor”. „Este greu să stăm să citim dicţionarul, dar vom căuta şi alte cuvinte care sunt definite prea explicit”, a declarat purtătorul de cuvând al districtului, Betti Cadmus. În timp ce unii părinţi au lăudat această măsură, alţii nu sunt de acord. „Trebuie să tragem linie undeva. Ce o să facem în continuare? O să interzicem enciclopediile pentru că listează părţi ale anatomiei precum penisul şi vaginul?, a declarat Jason Rogers, unul dintre părinţii care nu este de acord cu retragerea dicţionarului.
O comisie şcolară va stabili acum daca interzicerea din Menifee va fi permanentă. Dicţionarul Merriam Webster se alătură altor cărţi care au fost scoase din programa şcolară precum cartea Song of Solomon, al câştigărului premiului Nobel pentru literatură Toni Morrison şi cărţile lui Khaled Hosseini şi Philip Pullman.
***
Asta după ce azi-dimineaţă primii următorul mail:
Comanda la pizza in Anul 2020
Clientul: Alo, buna ziua, doresc sa comand doua pizze.
Telefonista: Multumim ca ati sunat la Pizza . Puteti sa-mi dati numarul dvs. de identitate (NIDN: national ID number), domnule?
Povestea noastră începe încă de pe timpul dacilor, când a eşuat aplicarea măsurii prin care Burebista le reteza supuşilor dreptul de a cultiva viţa de vie. Povestea noastră continuă la Segarcea, unde localnicii au descoperit puterile aproape miraculoase ale Zaibărului, denumirea oltenească a unui soi de struguri de masă foarte productiv, inventat pe la sfârşitul secolul XIX de francezul Albert Seibel.
Mai departe, ajungem cu povestea în perioada interbelică, când, după cum spun unii bătrâni cu bună ţinere de minte, se pare că a fost pentru întâia oară rostit sloganul: „Vinul roşu de Segarcea face pizda harcea-parcea.“ Adevărul sintetizat în această zicală fu, ceva mai recent, reformulat de o agenţie de publicitate, pentru un alt soi de vin roşu, produs departe de Oltenia, în judeţul Prahova, la Domeniile Tohani. Rezultatul e arhicunoscut: „Sânge de Taur. Bun pentru femei, dacă-l beau bărbaţii.“ Şi aici se încheie capitolul întâi.
Pentru continuare, daţi click, libertatea şi can-can acilea.
Şi ştiţi, că vă mai povesteam io la un moment dat despre Jara Cimrman, cel mai mare ceh al tuturor timpurilor, inventator, filosof şi ginecolog autodidact. Acuma am făcut şi câteva poze, ca să înţelegeţi despre ce e vorba.
 |
| From Jara Cimrman |
 |
| Mai departe scrie-n carte » |
Tocmai când eram gata să mă întristez de imbecilitatea virilă şi violentă a colegilor de breaslă, după aflarea veştii proaste că favoritul lor, al tuturor, nu intră în turul doi, îmi regăsii umorul, văzând că nici alţii nu şi l-au pierdut. Să-i mulţumim lui Tetau, care, iată dovada, n-a murit, şi care mi-a dat linkul ăsta:
Hitler suferă după Crin
A, şi dacă n-aveţi timp să vedeţi filmuleţul, vedeţi să nu luaţi titlul postării drept o chestie pe bune.
• Văzui că zilele astea se împliniră 40 de ani de la naşterea internetului, această invenţie a omului menită să dea masturbării un grad zero de dificultate. Mă uit cu amuzată groază că aproape jumate din cei care aterizează la mine pe blog o fac direcţionaţi de cuvântul cheie pornhub. Mai luaţi, tată, de-acilea: redhub, pornohub, redtube, youporn, redtube şi multă muie.
• Alte searchuri pe google care, din motive extraterestre, au sfârşit în minunatul meu bârlog şi cărora ţin să le răspund personal, în caz că n-a fost de folos conţinutul original al blogului:
„aveam si eu candva un coi caprui“ — Se mai întâmplă, bine că v-aţi despărţit.
„cate coarde vocale avea fredy mercury“ — Cred că trei. Una i se rupsese când luase muie.
„caut pula de supt in romania“ – Se găseşte. Dacă eşti femeie, îţi dau numărul lui Bucer. Dacă eşti bărbat, pot să-ţi fac lipeala cu câinele meu.
Cum să fac să dau o muie pe Google
„ce inseamna cand visezi valiza piine lume autobuz“ — Dacă visai valiză, pâine, lume, Maybach, însemna că eşti Gigi Becali. Cu autobuzul, nu ştiu ce să zic.
„ce simt femeile cand sug pula“ — După informaţiile mele, verificate din trei surse, s-ar părea că simt o pulă în gură.
„clinici de dezalcoolizare timis“ — Nu ştiu, eu sunt din Dolj.
„cum isi pune femeile ob la pizda video original“ — Nu sunt sigur că vreau să aflu. Dar după ce afli, să încerci să-l scoţi chiar tu, cu dinţii.
„cum sa faci sa dai muie“ – Ori iei de la mă-ta 50 – 60 de lei noi şi cauţi o curvă, ori te duci într-un bar emo şi arborezi o mină tristă.
„femeia cu cel mai mare lindic“ — Caută în Guiness Book.
„fete care fac laba“ — Da, în ciuda a ceea ce credeam şi eu, se pare că există.
„fututa dar multumita“ - Nu, în ciuda a ceea ce credeam eu, se pare că nu există.
„leacuri babesti ejaculare precoce“ – Eu, în liceu, repetam tabelul cu formulele de derivate şi integrale. Am mai auzit de o variantă: când simţi că-ţi vine, încearcă să ţi-o imaginezi pe ea căcându-se, dar ai grijă că după aia s-ar putea să-ţi trebuiască leacuri băbeşti pentru erecţie.
„lipeste-ti pizda cu scoci“ — Corect se scrie scotch.
„ma frec in cur“ — Înlocuieşte hârtia cu şmirghel şi, crescând coeficientul de frecare, va scădea lucrul mecanic.
„tati labagii“ — Nu mă bag, am totuşi bănuiala că tata nu m-a făcut din labă.
„tatuaj scorpion langa pula“ — E riscant, verifică mai întâi dacă prietena ta suferă de arahnofobie.
• Ţineţi cont că asta fu doar o selecţie.
Acuma, că tot se ceartă fetele pe Caragiale, şi după o zi în care tot vorbii cu nişte băieţi simpatici despre Epoca de Aur, îmi adusei aminte de un episod din istoria recentă al cărui tragi-comic bate la cur imaginaţia oricărui – ce vreţi voi – regizor, scenarist, romancier, jamaican fumat etc.
E de la cutremurul din 1977. În primele momente de după tragedie, se crease un val de emoţie colectivă greu de controlat, iar la Radio şi TVR începeau să se anunţe pagubele. Comitetul Central începe să sune prim-secretarii şi să le ceară statistici provizorii. Timişoara – ics la sută din clădiri afectate, igrec morţi. Craiova – ics la sută din clădiri afectate, igrec morţi. Şi tot aşa, până ajung în micuţul oraş Zimnicea, din judeţul Teleorman. Aici, un secretar de partid sufocat de emoţia tragediei şi obişnuit să umfle producţiile de grâu, orz, ovăz etc, se uită în jur şi observă că nu prea are cu ce fi în trendul catastrofei naţionale: câteva case prăbuşite, un singur mort. Dar nu poate să fie el mai fraier decât naţiunea îndurerată şi raportează: 80 la sută din clădiri distruse. Ceauşescu primeşte lista cu avariile şi constată că oraşul cel mai afectat din toată Republica Socialistă este, evident, Zimnicea. Aşa cum ar fi procedat orice şef de stat, anunţă că a doua zi dimineaţă va fi la faţa locului, să îi îmbărbăteze pe localnicii sinistraţi.
Toată noaptea, buldozerele au avut de lucru. Până dimineaţa, când a sosit Ceaşcă, Zimnicea era distrusă nu în proporţie de 80 la sută, ci integral. Secretarul de partid a înregistrat un succes notabil: Zimnicea este şi acum, în arhivele statului, consemnată ca fiind singura localitate pe care cutremurul din 1977 a ras-o de pe faţa pământului.
Îmi aduc aminte ce s-au mai pătimit Lazio şi cu Şerbănică, scriind ei un text despre minunile anilor ‘90 (de citit aici), să găsească o poză cu dozatorul Tec. Şi tot degeaba. Dac-aş fi fost io blogăr pe vremea aia, probabil aş fi ştiut de unde s-o iau. Pe când aşa, mă văd nevoit să descopăr roata cu mult în urma semenilor mei onlain. Da’ mai bine mai târziu decât apă plată.
Întâmplarea asta surveni în mod firesc după ce scrisei despre bun simţ, ca şi cum aş fi ştiut despre ce e vorba:
Deci eram io în trafic, la volanul noii mele maşini second hand, când sună telefonul. Dubios, erau nişte cunoştinţe cu care nu prea am mare taină. Ne leagă o friguroasă excursie la Praga şi maxim un telefon pe an.
- Salut, Ovidiu, zic.
- Nu e Ovidiu, e nevastă-sa, zice ea, Anca. Te sunarăm să te felicităm pentru evoluţia pe scara socială, văzurăm că ţi-ai luat Audi…
Io acuma, normal, mă simţii măgulit, mă simţii pentru o clipă ca făcând parte dintr-o lume care, de altfel, nu prea e deloc a mea, dar către care mă mână constant şi necruţător jegoasele frustări ale adolescenţei flămânde. Ce-i lipsea chelului? A seis, cu volan în piele şi toate cele… Adică, îmi zisei, ei cu Audi, eu cu Audi, uite, domne, cum interpretează lumea unele chestii… După care, umflându-mă eu în sinea mea, mă pregăteam să bag un text plin de modestie despre cum nu am dat cine ştie ce avere pe maşină şi alte tra-la-lauri de-astea de – desigur – bun simţ. Dar nu apucai să deschid gura:
- Te văzurăm la semafor, continuă Anca râzând, erai cu mâinile băgate-n nas până la cot.
Aha. Deci era o capcană.
- Da, zice, o imagine deosebită.
Şi io mă prefăcui amuzat, da’ mă enervasem aşa o ţâră. Adică, stătui io şi mă gândii, acuma nu mai am voie să fac biluţe la semafor? Păi atuncea care mai e plăcerea condusului? Plus că, am citit io mai demult pe internet, scobitul în nas e semn de activitate cerebrale intensă. Adică gândesc. Fac biluţe, deci exist.
Şi-acuma nici măcar nu mai trebuie să le lipesc pe tapiserie. Am spaţii de depozitare sub scaunele din faţă. Păi pentru ce credeţi că le-au făcut nemţii, a? Că valiza cu bani sigur nu încape acolo la modelul ăsta de maşină şi de şofer:
Şi încă una, din anii colhozurilor şi ai sovromurilor. Majorică mi-aduse aminte de ea.
Deci aceeaşi bunică-mea. Frumuşică, subţirică, şefă de promoţie la Şcoala Normală, avea peţitori unul şi-unul.
Mai întâi a fost unul pe care îl chema Cioacă. Cum să-l iei?
Pe urmă a mai fost unul frumuşel. Dar avea ochi albaştri. Şi bunică-mea, care are ochi căprui, citise într-un foileton drama unui cuplu al cărui copil se născuse cu un ochi albastru şi unul căprui. Ei da, din cauză că părinţii avuseseră unul ochi albaştri şi unul ochi căprui. Next.
La coadă cică mai era unul chiar drăguţ şi insistent. A ajuns profesor universitar – ţine ea să precizeze, când povesteşte. Avea însă o problemă la nume: îl chema Maria. Ăsta-i era numele, prenumele era de bărbat. Dumitru Maria sau Cosntantin Maria. Iar bunică-mea l-a gonit. Era sub decenţa ei să ajungă să iscălească Maria Maria.
Şi l-a luat pe bunicu-meu, care, după cum vă zisei, mânca usturoi cu pâine şi-o minţea că s-a săturat de pui fripţi.
***
Fără legătură: în liceu, mai mici ca mine, erau doi fraţi. Nefiind gemeni, evident că unul dintre ei era mai tânăr, la rându-i, decât ălălalt. Şi-i chema Dicu. Alin şi Cătălin. Alin Dicu şi Cătălin Dicu. Hai, c-au fost părinţii inconştienţi, pot pricepe… Dar între primul şi al doilea să nu se găsească niciun amic de familie care să le atragă atenţia, măcar ăla mic să n-aibă nume de lindic?
