7.500 de euro, preţul vieţii unei fetiţe de două luni şi jumătate
Un băiat din Arad care ne-a ajutat mult în perioada în care am strâns bani pentru Cevi mi-a zis, deunăzi, că are şi el nişte prieteni care se confruntă cu un necaz şi ironia sorţii face că, pentru că şi-a cam consumat gloanţele umanitare pe frate-meu, nu prea mai poate sări în ajutorul lor cu [...]
Şi-atunci mi i-au condamnat pe toţi la moarte
Plecasem de la ideea că nu mai citesc de mult cărţi scrise de femei, pentru că mă enervează lejeritatea cu care scriitoarele îşi asasinează personajele, justificată doar de pasiunea cu care cititoarele consumă masacrul. Dacă orice romancier e un demiurg de sertar, care seamănă şi seceră omuleţi imaginari după chipul şi asemănarea sa, atunci vă [...]
La şante micantare
• În parcul Romanescu, de 1 Mai, o familie venită de undeva de la ţară, să celebreze ziua mondială în care nu se dă cu sapa. Un băieţel de 8 – 9 ani, blond, cu o faţă blândă şi aproape tâmpă şi nişte ochelari ieftini. Şi-au bătut joc de el: dintre toate jucăriile chinezeşti disponibile, [...]
I did it, I did it
Era o întrebare de acum foarte mulţi ani: Acum ştiu răspunsul: it was me.
Solstiţiul de vară
• Acuma, stabilit fiind că viaţa e un derdeluş şi că e condiţie necesară, dar nu şi suficientă, să ne dăm seama de treaba asta ca să putem privi cu veselie felul în care ne ducem pulii la vale, mă întrebam când a început coborârea. Când am fost, pentru o clipă, în vârful dealului? • [...]
Stock 84
• Nu e rău, dar nici vreo încântare a simţurilor nu e. Nu te simţi inuman dacă îl amesteci cu cola. E tot ce mai are tata tărie prin casă. După aia, trec pe ţuică, ceea ce nu mă încântă foarte tare. • Un accident. M-au rugat Blăniţele să le pictez un perete, fiindcă zilele [...]
Dragă M.C.
Dacă tot începui să adresez scrisori unor personaje imaginare, ca să compensez la nivel de corespondenţă singurele scrisori pe care le mai primesc: facturi, citaţii, amenzi şi somaţii de plată, Dacă tot e sezonul potrivit, deşi – gospodar bun ce ar fi trebuit să mă aflu – ar fi trebuit să fac asta mai de [...]
Ca o post-colindă în avans
Nedeontoblogologic, dar, plecând câteva zile în oraşul unde nimic nu e cum ar fi trebuit să fie, fiindcă tot ce e frumos e mai urât şi tot ce e urât e mai frumos, simţeam nevoia să-i las pe dragii mei cititori cu ceva frumos pe masă (nu ca-n cântecelul ăla pre-revoluţionar, cu cetăţeanul de la [...]
Bătrâneţe, coaie creţe
Bunicu-meu şi bunică-mea aveau câteva anecdote şi poveşti de-ălea pocite, pe care le spuneau destul de des: • După o beţie de armată, parcă, unul dintre camarazii lu’ ăl bătrân adormise. Şi ăştiălalţi i-au dat pantalonii jos, lăsându-l în izmene – cred că nu mă înşel, domnul Botezatu fie-mi martor, că pe vremea aia nu [...]
aged 18 years
1991. A patra spre-a cincia, nu ca Oltcitul lu’ tata 2-DJ-7752, care se opreşte la a patra. A patra e clasa cu prima olimpiadă, la matematică. Am o culegere albastră care mă disperă. Iau zece, totuşi, şi mamaie îmi cumpără un calculator. Are 8 cifre, e cu energie solară şi are şi husă neagră, costă [...]
Mărimea nu contează. Oricum rămânem mici!
Şpilhozenii mei erau vişinii, ca un fel de salopetă, aveau bretele şi, între ele, un buzunăraş grăsuţ, cu imprimeu. Aveam patru ani, îmi iubeam şpilhozenii şi mă ceream mereu îmbrăcat într-înşii. Într-o bună zi, bunică-mea a nimicit întregul meu sistem de valori colorate, asasinându-mi şpilhozenii, cu cinismul unui Cernobâl de garderobă: „Ţi-au rămas mici!“ Cum [...]
Micul infinit
E una din acele zile de ianuarie care te fac să nu vezi cu ochi răi încălzirea globală. Iar cele doişpe grade Celsius de afară, în loc să fie cu minus – aşa cum prevede regulamentul gerurilor Bobotezei –, sunt cu plus. Prin faţa unei şcoli de cartier, două femei trag după ele, şi între [...]
