THE BLOG-BÂRLOG

Aseară, la Radio Guerrilla, reclamă de promovare la proiectul ăla al lor, cu noua colecţie de modele, secolele XX-XXI. O idee destul de bună, de altfel, care vine să compenseze oarecum pseudo-elitismul, cvasi-nihilismul şi semi-umorul din Catalogul de Mitocănie Urbană.

Mă rog, sunt mai multe modele pe-acolo, dar în spotul de aseară erau pomenite fix patru: Virgil Ierunca şi Monica Lovinescu, Nicolae Steinhardt şi Gheorghe Dinică.

Modele morale, aş zice la prima vedere, eu pe Steinhardt îl iubesc, Dinică mi-a plăcut enorm, iar pentru cei doi emigranţi mi s-a spus că ar trebui să am tot respectul. Dar am observat o ciudăţenie: din cei patru, niciunul nu a avut copii (dacă nu mi s-a topit şi bruma de cultură generală – dacă greşesc, spuneţi-mi).

Pe Steinhardt, fiindcă îl iubesc, dar şi pentru că şi-a ales o altfel de viaţă, îl înţeleg. Pe ceilalţi, nu, şi nici nu am de gând. Sunt oameni mari, ai ce învăţa de la ei; dar modelele morale, bag de seamă, sunt cam sterpe. O fi bine să fie aşa?

P.S. Aşa vru coincidenţa spotului respectiv să se întâmple, ca să mai îmi pun eu o întrebare. Nu generalizez: dacă intraţi pe site la guerrilla veţi găsi şi propuneri care au lăsat în urmă nu doar operă, ci şi viaţă.