IMDB? Nu, RATB…

O vârâciune marca Mishu. La 25/05/2010 08:50, în Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , ,

Împăierea pulii mele (Taxidermia)

Fără nicio legătură cu ziua naţională a ungurilor de te miri unde, care o să înceapă oficial înainte să termin eu de scris, văzui Taxidermia, că m-a rugat Angi să scriu două rânduri despre film, şi de-asta fac această abatere de la regulă şi bag un post în post (ăla de-alaltăieri să nu mi-l socotiţi, că nu e vorba despre mine).

Deci: filmul nu e o pierdere de timp; are câteva secvenţe, deloc puţine, care n-au cum să nu-ţi rămână în cap: găina care-l muşcă pe ăla de pulă, stropii de spermă care înstelează cerul fetiţei cu chibrituri fără chibrituri (chibriturile, de altfel, sunt inventate de ungur – dar asta n-are legătură cu Taxidermia), concursul de mâncăi comunişti, brelocul cu fetus etc. Scenele sunt excesiv de porcoase şi scârboase pentru majoritatea absolută a publicului – dar sigur că i-au prins bine filmului pe calea sa spre notorietate rapidă.

Altminteri, eu preferai să înţeleg că filmul ăsta e o metaforă a secolului XX, a evoluţiei Europei de Est în general şi a Ungariei în special, unde avem de-a face cu următoarele categorii de oameni:
- labagii nazişti (puternici şi perverşi, capabil să scoată flăcări pe pulă, dar care îşi au un sfârşit tragic şi umilitor);
- mâncăi comunişti (oameni crescuţi într-o realitate paralelă, a valorilor inversate, într-un spirit de competiţie care duce şi el la autodistrugere);
- inadaptaţi capitalişti (rezultatul firesc şi fragil al generaţiilor anterioare, oameni pentru care ciclul vieţii şi-a pierdut valoarea, fetusul e bun de pus la breloc, taţii sunt buni de împăiat, oameni care trăiesc pentru aparenţe – asta aş crede că simbolizează împăierea – şi care devin ei însuşi o aparenţă dependentă de maşini şi maşinării – secvenţa în care taxidermistul creează maşina care îl va ucide şi împăia, cu câteva mici erori, e genială).

Nu intru în mai multe detalii, dincolo de această cheie principală prin care, zic eu, poate fi desifrat filmul, există şi multe alte detalii tragi-comice care pot aduce semnificaţii secundare, până acolo unde fiecare din noi ne putem regăsi pe drumul spre marea împăiere finală. Oricum, merită văzut. Titlul l-am pus eu mai răutăcios, ca să vă fac curioşi.

O vârâciune marca Mishu. La 15/03/2010 00:11, în Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: ,