Nu e drept, nu e drept! Cum pula mea să fie arătarea asta fiica a bună a idolului copilăriei mele? Cred că mă-sa a făcut-o cu Eric Cartman, în timp ce Kurt Cobain era drogat şi compunea Rape Me.
Frances Bean Cobain: "Can't rape me"
După ce că e grasă, cred că are şi păr pe burtă. Sau a avut, dar şi l-a dat jos cu o lamă Gilette roz.
Cică o să debuteze cu un duet cu Weird Al Yankovic.
• Sper că observarăţi că am mai pus o pagină pe blog, dedicată citatelor cu adevărat importante din viaţa mea, dar care are loc şi pentru citatele cu adevărat importante din viaţa voastră, dacă mă impresionează suficient de tare. N-ar trebui să fie prea greu.
• Sunt foarte obosit, deşi abia se face joi. Fiind weekendul prelungit, văd că nu-mi ajunseră două zile de muncă pentru o refacere completă.
• Am găsit totuşi, mai deunăzi, o chestie care mi s-a părut fucking interesantă. Se numeşte monopolul magnetic. Ştiţi cum e magnetul, are doi poli şi degeaba îl tai pe mijloc, jumătăţile de magnet tot doi poli o să aibă. Cum pula mea se întâmplă asta, habar n-am, dar cică n-aş fi prost din cauza asta. Eu credeam că e o chestie axiomatică, dar savanţii (nu neapărat cercetători britanici) încă se mai chinuie să înţeleagă. Şi cică s-au găsit destui care să spună că trebuie să existe în Univers o particulă care să nu poarte decât o singură sarcină magnetică – Nord sau Sud. Că aşa ar merge, cică, lucrurile, în ştiinţă: orice chestie care are două calităţi poate fi redusă la două chestii cu câte o singură calitate fiecare. Boon. Şi, deşi n-au descoperit-o încă, au şi botezat particula asta. O cheamă monopol magnetic. Plus că, dacă există, cică trebuie să fie foarte masivă şi extrem de rară. Cea mai grea particulă nedivizabilă din Univers. Nu mă întrebaţi de ce, că nu mă duce mintea să pricep. Dar îmi place cum sună.
• Mi s-a părut foarte religioasă teoria asta, încă de la prima citire. Mai mistică decât treaba cu bosonul Higgs, zisa „particulă a lui Dumnezeu“. Nu-mi dau seama exact care-s motivele pentru care m-a înfricoşat un pic teoria asta, şi m-am gândit fără folos în ce fel anume aş putea să-l introduc pe Marele Bărbos în ecuaţie. Dar, după ce am citit despre monopolul ăsta magnetic şi m-am apucat să-l caut şi pe wikipedia, am găsit o chestie interesantă: zice un fizician, Joseph Polcinski, că „monopolii magnetici sunt unul dintre cele mai sigure pariuri pe care le poate face cineva despre particulele fizice încă nevăzute“.
• Mi-a plăcut exprimarea, mai ales că era oarecum în spiritul a ceea ce căutam eu. Nu ştiu câţi filosofi, la beţie, ar fi spus-o mai bine: Dumnezeu e unul dintre cele mai sigure pariuri pe care le poate face cineva despre lucrurile încă nevăzute.
• Nu-mi ieşi postul ăsta chiar cum aş fi vrut eu, dar aş minţi dacă aş spune că nu mă simt, totuşi, grozav de bine la gândul că sunt oficial iertat de păcate şi gata să bag la maţ, peste câteva ceasuri, nişte saramură de oaie, cu un pic mai mult de vinişor roşu, de-ăla acrişor, de ţară, bine şpriţat, ca un cetăţean al unei ţări emergente ce mă aflu.
• Nu mă întrebaţi ce părere au creditorii despre mine, că nu cred c-aş vrea s-o ştiu nici eu, dar trebuie să vă anunţ că am reuşit performanţa de a-mi cumpăra şi anul ăsta ţoale noi, special de Paşte, ba chiar am nişte pantaloni aşa frumoşi că m-aş fute singur o dată, deşi am semnale clare cum că n-o să mai fie nevoie. Ba, ca semn maxim de prosperitate, după numai trei săptămâni de program de muncă de la 8 la 4, mi-am scos şi lănţişorul de la amanet. Ha.
• Acuma mai trebuie să vă mulţumesc că mi-aţi făcut trafic chiar şi în zilele în care n-am scris nimic, ba chiar unul atât de bun încât să-mi dau seama că blogul ăsta n-are nicio altă problemă decât că scriu eu într-însul.
• Era azi un titlu pe Realitatea TV, la o ştire cu nişte iepuri: Cadou cu urechi. Gata, trebuie să plec. Urechi am şi eu.
