Ştirea rea

Mai departe scrie-n carte »

O vârâciune marca Mishu. La 02/07/2010 11:47, în Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , ,

Câine şi circ

Mai departe scrie-n carte »

O vârâciune marca Mishu. La 27/06/2010 23:00, în Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , , ,

Ştirea rea

O vârâciune marca Mishu. La 20/05/2010 11:44, în Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , ,

Un zâmbet pe 16 centimetri

Asta îmi plăcu:

Stima noastră şi mândria: Băsescu şi datoria

O vârâciune marca Mishu. La 19/05/2010 13:21, în Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , ,

Boc, runtime error

Am primit linkul unui text grozav de interesant, de pe blogul lui Varujan Pambuccian, legat de intenţiile stârpiturii noastre de prim-ministru de a impozita veniturile programatorilor. Care sunteţi curioşi cum stă treaba şi vreţi să bifaţi voluntar unul din cele trei ceasuri rele cuvenite azi, be my guests:

Genul proxim şi diferenţa specifică

Nu am mai scris demult pe-aici şi îmi pare rău. Celor pentru care am tot scris şi sper că o voi mai face în curând, le cer iertare pentru faptul că astăzi nu voi scrie ca de obicei. Astăzi am să scriu nu din plăcerea de a scrie ci din nevoia de a clarifica un lucru pe care îl consider important. Aşa că, uite, îmi calc pe inimă şi îi fac loc aici unui subiect de care am tot ferit până acum blog-ul. Sper să fie pentru prima şi ultima dată când mă abat de la felul în care mi-am dorit să îl alcătuiesc. (Citiţi continuarea în original, ca să vedeţi şi comentariile…)

O vârâciune marca Mishu. La 18/05/2010 10:22, în Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: ,

Ştirea rea

Preşedintele Traian Băsescu apreciază că românii care n-au bani de Pampers n-ar trebui să aibă copii

O vârâciune marca Mishu. La 13/05/2010 14:19, în Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , , ,

Curva de sacrificiu

• Mă puseră să semnez un angajament că, dacă va fi să ne ceară Guvernul banii înapoi, suntem de acord să-i dăm. Îl semnai indescifrabil: MuieBoc. Şi făcui un M frumos, buclat, ca atunci când iscălesc de-adevăratelea, şi pe urmă nişte litere înghesuite, ca să nu se prindă lumea.

• Numai din lipsă de spaţiu nu trecui semnătura completă, care e cam aşa:

MuieEmilSă-iDeaDumnezeuGumăDeMestecatPeToateScaunelePeCareSeVa
AşezaVreodatăSăiFieToateVeştileProastePânăÎnDecembrie2018SăISe
UsucePulaDarNuToatăNumaiCapulCâtSăISeMaiScoaleTotuşiDarSă
NuPoatăSăFutăŞiToţiDentiştiiLaCareSeDuceSăAibăNumaiAnestezic
ChinezescExpiratSăSeÎneceCuUnOsDePeşteDupăCeAStatUnAnNumai
PeApăŞiFasoleBoabeSă-LMuşteUnRoiDeAlbineDeCoiulStângŞiUn
ŢânţarAnofelDeCelDreptSăLoveascăCăcareaÎnConferinţaDePresăŞi
SăN-aibăNiciodatăHârtieIgienicăĂiaDeLAPeco-ulDePeDrumSă-i
CadăPărulDinCapŞiSă-iCreascăLaLocÎnNasSă-iRămânăVataÎnUreche
CândSeScobeşteCuBeţişorulSăVisezeNoapteaCă-iScârţâieCretaPeTablă
SăBeaApaCâineluiDeSeteSăISe-nnoadeŞiretulCândSeGrăbeşteSăI
SeIaApaCândECuClăbuciiÎnCapSăUiteContulBănciiDinElveţiaUndeA
StrânsBaniiDinŞpagăŞiSăFacăInundaţieÎnBucătărieÎnFiecareDuminică DimineaţăŞiSăTrăiascăAşaPânăLa100DeAniBoc.

O vârâciune marca Mishu. La 11/05/2010 13:38, în Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , , ,

Adevăratul salut românesc (le vrai salut roumain)

Adevăratul salut românesc: "s'il vous plait, messieurs, mesdames..."

O vârâciune marca Mishu. La 21/04/2010 00:10, în Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , , ,

Ştirea rea

Curtea Constituţională a constatat că unele prevederi ale Legii privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate sunt neconstituţionale.

O vârâciune marca Mishu. La 16/04/2010 19:43, în Blog Job
Mânz, viezure, brânză, blog: , , ,

Polonia, mereu cu un pas înaintea noastră

O vârâciune marca Mishu. La 10/04/2010 10:31, în Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: ,

Omuleţii portocalii

Uite, ce rău îmi pare că nu mi-am adus aminte de melodia asta în campania electorală…

O vârâciune marca Mishu. La 17/02/2010 02:35, în Blog Job
Mânz, viezure, brânză, blog: ,

Nu mă interesează cine dă palme unui prost

Să vorbească şi nea Ion, că e şi el om. Treaba asta cu preşedintele pălmuitor de copii merită trei rânduri.

La episodul „Monica Lewinsky“, câţi ani au trecut de atunci, ziceam că mi se pare genială ipocrizia mass-media americane, toţi ziariştii/ziaristele ălea care parcă erau nepoţii lui Martin Luther, niciunul nu dăduse vreo muie extraconjungală la viaţa lui, niciuna nu luase pula la gingie. P-ormă, s-a schimbat un pic nuanţa scandalului: preşedintele a minţit şi a agravat ceea ce putea trece drept un gest politic aproape normal, adică futerea în gură a secretarei.

Acum, mi se pare demn de observat felul în care Băsescu este încuiat de un scandal absolut tâmpit şi este pus la zid exact cu arma sa preferată: ipocrizia. Dacă vine un derbedeu sau un boschetar şi te păgubeşte de-un dos de palmă la semafor, n-o să zică nimeni vai, chiar dacă boschetarul are 10 ani. Eu unul îl înţeleg perfect pe Băsescu în gestul său. Ba chiar zic: bine i-a făcut. Nici nu susţin teoria lui Mircea Badea cu forţele inegale, pentru că Băsescu şi cu prostul nu s-au luat la trântă. Nu, e un dos de palmă, scăpat bagabonţeşte, fără eye-contact. Sau ce trebuia să-i facă – în cazul în care, de nervi, nu-l mai putea ignora: să-i explice cum e cu liberul arbitru, cum e cu civilizaţia europeană? Să fim serioşi: 90 la sută din copii, dacă nu sunt urecheaţi sau pocniţi din când în când, o să se transforme în nişte loaze imbecile şi alintate, cu mari probleme de adaptare la realitate, atunci când vor creşte. Eu unul m-am săturat să mă cert cu părinţi incoştienţi, care îşi imaginează că un copil de 4, 5, sau 7 ani poate fi doar educat, fără să fie şi dresat din când în când. Şi să nu existe tâmpiţi care să-mi spună ceva de maltratarea copiilor: eu vorbesc aici de un capac, o palmă, un tras de urechi, nu de meciuri tip K1. Evident că nu trebuie să se ajungă acolo.

Revin la Băsescu şi mi-e aproape milă de el. El ştie că n-a greşit. Ştie şi că majoritatea celor care îl critică ar fi făcut la fel în locul său. Şi, totuşi, nu poate spune asta. E învins de marea stafie a ipocriziei naţionale.

Şi, din punctul ăsta de vedere, o merită: a câştigat prin marea ipocrizie a anticorupţiei, când a pozat în corbul gata să scoată ochii stolului, acum n-are decât să se frigă şi el.

Printre motivele pentru care eu nu-l votez pe Băsescu nu o să se regăsească niciodată faptul că a pleznit o haimana. O să se regăsească în schimb faptul că haimanaua aia a ajuns, în timpul mandatului său, la şcoală (a se citi muncă, furat, cerşit etc) în Italia. Asta înseamnă că ţara lui n-a avut ce să-i ofere, n-a avut cum să-l educe. Şi încă vreo patru milioane de motive care n-au împlinit 18 ani, şi care o să-şi ia porţia de dos de la palmă de la viaţă, în ţara asta adânc îngropată în căcat de neica T.

O vârâciune marca Mishu. La 27/11/2009 15:32, în Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog:

Mă înscriu în PSD

Tocmai când eram gata să mă întristez de imbecilitatea virilă şi violentă a colegilor de breaslă, după aflarea veştii proaste că favoritul lor, al tuturor, nu intră în turul doi, îmi regăsii umorul, văzând că nici alţii nu şi l-au pierdut. Să-i mulţumim lui Tetau, care, iată dovada, n-a murit, şi care mi-a dat linkul ăsta:

Hitler suferă după Crin

Hitler suferă după Crin

A, şi dacă n-aveţi timp să vedeţi filmuleţul, vedeţi să nu luaţi titlul postării drept o chestie pe bune.

O vârâciune marca Mishu. La 24/11/2009 22:40, în Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: ,

Ghici cine vine la porcină!

ghici cine vine la porcina

O vârâciune marca Mishu. La 14/11/2009 22:16, în Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: ,

Entuziasmul catastrofelor

Acuma, că tot se ceartă fetele pe Caragiale, şi după o zi în care tot vorbii cu nişte băieţi simpatici despre Epoca de Aur, îmi adusei aminte de un episod din istoria recentă al cărui tragi-comic bate la cur imaginaţia oricărui – ce vreţi voi – regizor, scenarist, romancier, jamaican fumat etc.

E de la cutremurul din 1977. În primele momente de după tragedie, se crease un val de emoţie colectivă greu de controlat, iar la Radio şi TVR începeau să se anunţe pagubele. Comitetul Central începe să sune prim-secretarii şi să le ceară statistici provizorii. Timişoara – ics la sută din clădiri afectate, igrec morţi. Craiova – ics la sută din clădiri afectate, igrec morţi. Şi tot aşa, până ajung în micuţul oraş Zimnicea, din judeţul Teleorman. Aici, un secretar de partid sufocat de emoţia tragediei şi obişnuit să umfle producţiile de grâu, orz, ovăz etc, se uită în jur şi observă că nu prea are cu ce fi în trendul catastrofei naţionale: câteva case prăbuşite, un singur mort. Dar nu poate să fie el mai fraier decât naţiunea îndurerată şi raportează: 80 la sută din clădiri distruse. Ceauşescu primeşte lista cu avariile şi constată că oraşul cel mai afectat din toată Republica Socialistă este, evident, Zimnicea. Aşa cum ar fi procedat orice şef de stat, anunţă că a doua zi dimineaţă va fi la faţa locului, să îi îmbărbăteze pe localnicii sinistraţi.

Toată noaptea, buldozerele au avut de lucru. Până dimineaţa, când a sosit Ceaşcă, Zimnicea era distrusă nu în proporţie de 80 la sută, ci integral. Secretarul de partid a înregistrat un succes notabil: Zimnicea este şi acum, în arhivele statului, consemnată ca fiind singura localitate pe care cutremurul din 1977 a ras-o de pe faţa pământului.

O vârâciune marca Mishu. La 31/10/2009 21:27, în Blog Job, Chestii care se-ntâmplă, Toate, Vaca de pe şură
Mânz, viezure, brânză, blog: , , ,