Enter title here

Mai departe scrie-n carte »

O vârâciune marca Mishu. La 30/06/2010 01:43, în Bârlozofie, Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , , , ,

Câine şi circ

Mai departe scrie-n carte »

O vârâciune marca Mishu. La 27/06/2010 23:00, în Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , , ,

Ne ducem pe pulă :D

Mai departe scrie-n carte »

O vârâciune marca Mishu. La 26/06/2010 10:34, în Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , ,

Vin fiert, bad timing

• Astăzi, 8 iunie 2010, lumea suferea de caniculă incipientă, intelectualii transpirau pe frunţile lor late, oamenii muncii transpirau la subraţul păros, femeile transpirau sub ţâţe, numai eu stăteam întofloşat ca un pinguin. Sunt răcit. „Aha, eşti răcit, Mişule? Păi şi la iarnă ce mai faci?” La iarnă tai porcul şi ascult colindele lui Hruşcă, ce pula mea o să fac. La iarnă mai răcesc o dată.

• Stătui ascuns în toaletă, ca să nu zic în veceu, la locul de muncă, vreo juma de oră. Îmi suflai nasul. Simţeam că mai am un cap ascuns în cap şi încercam să dau afară maruşca drăcească. Dar afurisitul de piftiu galben verzui se scurgea mai greu decât mărunţişul din portofelul jidănesc în ziua de sabat. Îmi simţeam ochiul stâng cu două numere mai mari, sau poate el era ok şi se făcuse afurisita de orbită un fel de pantof de cenuşăreasă care nu mai încăpea restul de călcâi de fata babei. Foarte frumos şi educativ, ce să vă mai zic, după jumătate de oră eram vânăt şi epuizat de zici că jucasem singur împotriva Hondurasului.

• Iar acum beau vin fiert. În iunie, reţineţi acest aspect foarte important. E greţos de dulce, ca o baclava, ca o pulă din aspartam, dar e fierbinte şi, deci, e bun.

• Şi în plus fu o zi de-aia enervantă, o marţi cu cele trei ceasuri rele dilatate de stafia lui Dali dinspre canvasul dimineţii până, hăt, spre cel al serii, o zi în care nimic nu-mi ieşi bine, dar nici nu putui să mă enervez, de ce să zic, pentru că nimic nu-mi ieşi cu adevărat rău. O zi de-aia care îţi aminteşte de bătrâneţi neîntâmplate, de neputinţe încă neavute, ca o reclamă la cremă adezivă pentru proteze.

• Zicea cineva că a face sex la bătrâneţe e ca şi cum ai încerca să joci biliard cu o sfoară în loc de tac. Nu ştiu ce să zic, nu mi-a plăcut prea mult biliardul. În schimb, îmi aduc aminte cum era să faci sex la prima tinereţe. Adică alaltăieri seară. Era ca şi cum ai fi încercat să pictezi miniaturi cu un ciomag. Dar na acuma, alta şi cu mine, ce e viaţa dacă nu o chestiune de bad timing? (Chestia asta nu merge spusă în română, e bună aşa pe englezeşte, când bad time devine gerundiv, iar gerunziul e aşa lăbărţat dinspre trecut spre viitor şi nemernic şi enervant ca profeţiile lui Isaia.)

• Vin fiert în toiul verii, cum ziceam.

O vârâciune marca Mishu. La 08/06/2010 23:43, în Bârlozofie, Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , , ,

Moonshine

○ Moonshine, v-am mai zis, cred, e un cuvânt superb, care defineşte argotic produsele alcoolice distilate ilicit sau casnic, precum ţuica. Seamănă, în romantismul său desuet, cu belladonna, care înseamnă mătrăgună. Eu tocmai selenizai o sticlă de la tata. Un pas mic pentru om, dar mă descurc şi aşa.

○ Mi se mai întâmplă câteodată să îmi trag un fermoar pe creier şi să nu mai gândesc nimic, o vreme. Nu mai vreau să citesc, să văd filme, să am discuţii inteligente, sigur nu am chef de scris. E ceva la jumătatea drumului dintre inutilitatea jenantă, dar efemeră, a menstruaţiei, şi incertitudinea metafizică a morţii clinice. Nu-i rău, aşa, singura chestie e că mă întreabă lumea de ce nu mai scriu şi nu ştiu ce să spun, şi, mai de căcat, că mă întreb eu la un moment dat de ce nu mai scriu şi dacă o să mai scriu vreodată. Pentru că e atât de copleşitoare senzaţia aia de a nu mai avea nimic de spus încât ajungi să te întrebi şi lucruri de-astea, ca atunci când vrei să fuţi şi nu se mai scoală pula şi nu te deranjează atât că nu se mai scoală, dă-l în slobozi de futut, cât că nu ştii dacă o se mai scoale pe viitor. Deci mintea mea a avut genul ăsta de fermoar tras în ultima perioadă, şi nici acum nu sunt sigur dacă am regăsit lumina prohabului sau dacă fermoarul e închis în continuare şi eu acum mă piş pe mine.

○ Aseară, de exemplu, ar fi fost un prilej cu adevărat minunat să scriu ceva. Aveam multe lucruri de spus, cred, dădeau ideile năvală ca muierile la Sex and the City. Din păcate însă, deşi în plan cerebral atinsesem cele mai înalte sfere, fizic eram praf, eram so totally cabbage încât nu doar că n-am putut să stau la verticală şi să-mi aşez genialele idei pe laptop, dar le-am şi uitat pe deasupra. Şi e foarte enervant că le-am uitat, fiindcă erau exact acele gânduri extrem de importante, care ar fi putut să-mi facă viaţa mai frumoasă, nu doar mie, ca proprietar de drept al propriilor epifanii, cât mai ales vouă, norocoşi beneficiari ai întregii înţelepciuni produse de acele locuri ale subsemnatului pe care nu le-a văzut niciodată soarele – scoarţa cerebrală în cazul de faţă.

○ Mi-am cam dat eu seama şi cum e cu voi şi ce rasă afurisită de oameni sunteţi. Pe voi vă amuză când mi se întâmplă mie ceva naşpa, vreo beliciune, şi mă enervez şi înjur pe-aici, cu mai mult sau mai puţin haz. Vreţi să-mi scadă salariul şi să-l înjur pe boc, să dau cu capul într-un corp rigid, să mi se rupă pantalonii în cur, să uit banii în bancomat, să păţesc ceva nespus de penibil. Şi să vă zic vouă după aia, cu exces de detalii, ca să aveţi de cine râde. Ei bine, de data asta n-aveţi decât să muriţi trişti, fiindcă nu mi s-a întâmplat nimic nasol. Şi nici nu cred c-o să mi se mai întâmple vreodată. Simt aşa, că am intrat într-o bulă protectoare, într-un pampers miraculos, într-un scut energetic ca ăla din Enterprise, care mă va feri de necazuri pentru tot restul vieţii. Chiar mă întreb dacă nu cumva am devenit nemuritor: devreme ce nu mi se mai poate întâmpla nimic de căcat, prin ce neminune aş putea, bunăoară, să crăp?

○ Sigur, îmi creşte o măsea de minte şi un coş pe buză, dar astea nu sunt probleme reale, aşa încât nu mă aştept să fiu protejat şi faţă de ele, aşa cum sprayul antiperspirant nu poate opri gazele stomacale. O problemă reală, totuşi, ar fi că mi-am dat seama că, deşi idealul meu despre fericire nu presupune mai mult decât să dau o muie fumând şi ascultând muzică şi uitându-mă la stele, nu sunt deloc fericit de ceva vreme încoace. Aici trebuie să lucrez un pic la scutul protector, pentru că la un moment dat o să mă las de fumat şi n-aş vrea ca asta să însemne că renunţ definitiv la planurile mele de fericire.

○ Acum mă duc în pula mea să mă culc, lipsit de griji, că mâine mă scol cu noaptea în cap. Melodia este următoarea:

O vârâciune marca Mishu. La 02/06/2010 00:57, în Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , ,

15 minute de celebritate

• Cercul, după cum aţi putut afla dacă aţi citit ultimele apariţii de la Humanitas, e locul matematic al punctelor din plan egal depărtate de un loc fix, numit centru. Centrul, deci, nu face parte din cerc. Şi tot cam aşa sunt şi eu buricul unei lumi din care fac nu fac parte decât ca s-o justific.

• Sigur că, aşa egocentric cum sunt, exact asta vreau de ziua mea, adicătelea azi: 15 minute de celebritate. Poa’ să fie şi 10, nu mă supăr. Hai, că nu vă doare mâna pe maus. E şansa voastră de a fi utili şi e gratis. Alegeţi-vă ceva ce v-a plăcut – presupun că v-a plăcut ceva pe-acilea, că doar nu de tâmpiţi staţi acum cu ochii în monitor – şi faceţi-mi un trafic de-ăla neam prost, de blog culinar sau de ştire cu decesul unei vedete. Terorizaţi-vă lista de messenger, contactele din mail, colegii de serviciu sau de facultate sau de clasă, pe urmă pe foştii colegi de serviciu sau de facultate sau de clasă, pe urmă rudele mai apropiate sau mai îndepărtate, pe urmă fostele rude mai apropiate sau mai îndepărtate. Găsiţi voi o metodă. Dacă nu mă faceţi celebru pentru un sfert de ceas, jur pe roşu că trei zile scriu aici numai lucruri triste.

O vârâciune marca Mishu. La 12/05/2010 01:08, în Bârlozofie, Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , ,

Mici diferenţe terminologice

(Apres un banc spus, în vremurile noastre bune, de Sorin, la Velvet)

O vârâciune marca Mishu. La 30/04/2010 00:55, în Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , , ,

Cât de tâmpit să fiu…

…să-mi uit banii în bancomat?

a. Tâmpiţel.

b. Normal de tâmpit.

c. Extrem de tâmpit.

d. Toate variantele de mai sus sunt greşite.

e. Toate variantele de mai sus sunt corecte.

***

Deci, da, mi-am uitat banii în bancomat. Am plecat doar cu cardul. Cred că e o deformare profesională, de cele mai multe ori plec doar cu cardul fiindcă e sold zero… Ar fi o explicaţie. Dar acuma aveam bani, pentru că, de vreo câteva zile, am bani pe card… Şi i-am lăsat acolo, în pizda aia longitudinală a bancomatului… Şi n-am auzit-o piuind, pen’că vorbeam la telefon… Şi până mi-am adus aminte, mi i-a mâncat pizda diavolească pe toţi, i-a tras înapoi, chite-chite… Bănişorii mei, de care tre’ să mă lipsesc două zile, până se rezolvă reclamaţia…:)) Şi mi-e şi-acuma ruşine cu mine…

***

Răspuns corect: e.

O vârâciune marca Mishu. La 19/04/2010 13:50, în Blog Job, Chestii care se-ntâmplă, Toate, Vaca de pe şură
Mânz, viezure, brânză, blog: , ,

You’d like a virgin

Vine o zi în viaţa oricărui bărbat când simte nevoia să-şi dea pula în gât, pe blog. Dac-aş mai fi lucrat la ziare, o dădeam la ziar, ca pe Căşuneanu. S-o umilească, s-o facă de râs, dă-o-n pula mea de pula. La mine, ei bine, ziua aceea este astăzi.

Cum a putut să-mi facă una ca asta? Tocmai ea, de care am avut grijă ca de copilul meu? I-am dat aproape tot ce i-a trebuit, am cheltuit din bănuţii mei munciţi pentru binele ei, am depăşit nenumărate bariere socio-culturale ca să-i arăt ei pe unde fac fetele pipi şi pe unde mănâncă fetele shaorma, am suferit umilinţe pentru ea, mi-am crescut exponenţial gradul de igienă corporală pentru ea, mi-am mărit ţeava la internet pentru ea, mi-am trădat prieteni şi prietene pentru ea, mi-am luat din timpul de bere ca să-i fie ei bine. Mai departe scrie-n carte »

O vârâciune marca Mishu. La 10/04/2010 21:37, în Blog Job, Chestii care se-ntâmplă, Toate, Vaca de pe şură
Mânz, viezure, brânză, blog: , ,

Cum luarăm, după patru beri, nota 9

• Staţi, dragi tovarăşi, la locurile voastre. Astăzi n-am nimic inteligent de spus. Dacă, totuşi, suferiţi de plictiseală, daţi click alături şi purcedeţi.
Mai departe scrie-n carte »

O vârâciune marca Mishu. La 02/03/2010 21:16, în Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , ,

3 în 1

• Asta-i o zi bună pentru un nou început. Ziua de mâine, zic. Nu foarte des o săptămână, o lună şi un anotimp încep simultan. Se va mai întâmpla în septembrie 2014. Dar nici atunci nu va fi acelaşi lucru, fiindcă acum e început de primăvară, adică de an astral şi roman.  Aşa că profitaţi de minunatele auspicii oferite şi puneţi mâna de începeţi chiar acum ceva nou şi bun şi frumos.

• Mda. Luaţi-vă normă dublă la iubit. Schimbaţi un păcat mai mare pe unul mai mic. Faceţi-vă duş mai des. Nu vă mai bateţi capul cu lucrurile triste ca şi cum, bătându-vi-l, le veţi putea evita într-o bună zi. Cumpăraţi-vă un parfum nou şi păstraţi pe fundul flaconului câteva picături, care să v-aducă aminte de primăvara asta tot restul vieţii. Uitaţi-vă un pic mai atent la cei din jur, o să înţelegeţi că „nenorocit“ nu înseamnă om rău, ci om lipsit de noroc. Daţi de 10 ori link cu căcatul meu de blog, deşi ştiţi că nu vi se va întâmpla nicio altă minune în termen de trei zile, după cum nici dezastrele nu vă vor lovi dacă n-o faceţi. Nu mai cumpăraţi din mall toate căcaturile de care n-aveţi nevoie. Lăsaţi-vă de fumat, nu foloseşte nimănui. Poate reuşesc şi eu, azi. Zâmbiţi şi voi mai des, în pula mea, e primăvară. Zâmbiţi-i cuiva căruia nu i-aţi zâmbit niciodată, o să vă facă ziua frumoasă. Treziţi-vă cu juma’ de ceas mai devreme, ca să nu mai plecaţi stresaţi la serviciu. Daţi-i un leu unui cerşetor de la semafor. Trageţi o băşină când treceţi pe lângă o cucoană simandicoasă. Daţi-le în pizda mamii lor de lucruri complexe, dacă Dumnezeu voia să le pricepem, ne dădea un cap cât autostrada Soarelui. Prostiţi-vă un pic. Faceţi dragoste ca la 18 ani sau daţi o labă ca la 14. Asta dacă nu ţineţi post. Mai daţi-l în căcat de internet, dacă nu vreţi să ajungeţi să simţiţi că daţi log off în loc să daţi ortul popii, când o veni ziua. Nu mai fiţi trişti din motive de import. Ziceţi „Muie, Boc!“ de fiecare dată când vă uitaţi la ceas. Nu mor caii când vor câinii. Băgaţi-vă pula în cutremurul din Chile. Deocamdată, vă număraţi printre supravieţuitori.

O vârâciune marca Mishu. La 01/03/2010 00:07, în Bârlozofie, Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , ,

Încă un post despre încă un post

• Să-i anunţ pe această ocazie pe cititorii mei neduşi la biserică, evitând cacofonia, că astăzi e prima zi din postul mare. De Valentine’s Day ştiau probabil, şi numai o lene groaznică, plus ceva opoziţie de la Majorică m-a făcut să nu-mi leg o funtă de pulă, s-o pozez şi s-o pun pe blog, în semn de comuniune cu toţi îndrăgostiţii lumii. Mai aveam de gând să fac o inimioară în zăpadă, tot pentru îndrăgostiţi, doar că îmi fu prea frig să mă piş afară.

• Eu sunt şi un pic acru în sinea mea în privinţa îndrăgostelii, înţelegând prin a fi îndrăgostit nu a fi implicat într-o poveste de dragoste, ci doar acea etapă dinamică a sufletului, care te poartă schizofrenic dinspre niciunde spre nicăieri. Am fost îndrăgostit de câteva ori în viaţa mea şi niciodată treaba asta n-a avut un final fericit. De cealaltă parte, toate cele câteva fete pe care am ajuns să le iubesc m-au ratat ca îndrăgostit, în sensul mai sus dat al cuvântului. De ele m-am ataşat fără nebunie, fără entuziasm, fără să am chef de dragoste şi fără să încerc să mă opun ei. De altfel, am mai auzit de cazuri în care sinuciderile au fost ratate din cauza unei doze prea mari de otravă.

Mai departe scrie-n carte »

O vârâciune marca Mishu. La 15/02/2010 03:27, în Bârlozofie, Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , , , ,

Tantum Rosa

• Am senzaţia aia de jucărie pe final de baterie. Nu mă înveseleşte nici sticla asta de Johnny poliţist texan. Aştept primăvara şi simt nevoia să înjur.

• Sau să fiu înjurat: să mă bage cineva în pizda mamii. Din câte îmi dau seama, pizda mamii e un fel de Amsterdam.

• Nu, serios. Când mă piş, evitând să-mi văd pula ca să nu mă deprim, îmi arunc ochii prin baie. Şi mereu văd o cutie pe care scrie tantum rosa. Aflai acum că Tantum Rosa, un medicament bun pentru spălături vaginale (Benzidamidă), a devenit noua minune a drogaţilor în pană de ierburi. Se pare (cf. loripedia, verificat şi din alte surse) că are un efect halucinogen situat undeva între marijuana şi cocaină. Trebuie ţinută sub limbă până se înmoaie, după aia stinsă cu multă apă, pula mea şi doi bani şi-o căruţă de jidani, citiţi totuşi prospectul sau ambalajul, în cazul în care apar manifestări neplăcute pe mine mă doare-n cur.

• Cică ţine două zile efectul unui pliculeţ de-ăla. Nu şi în cazul în care speli pizda cu el.

Mai departe scrie-n carte »

O vârâciune marca Mishu. La 10/02/2010 02:27, în Bârlozofie, Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , , , ,

Frumuseţea mătrăgunei

• Îmi adusei aminte de ceva ce mă enervează foarte tare. Dar acuma o să fiu politicos, da, şi n-o să mai vorbesc ca un porc, pentru că ne adresăm unei doamne. Doamna Grecu. Dana Grecu. Cea mai mare gaiţă. I-am zis lu’ tata, la un moment dat, să schimbe postul, că mă enervează vocea ei. Şi el, după oţâră de gândire, a avut o revelaţie: Deci de-asta mă durea pe mine în fiecare după-amiază capul?

• De-acum înainte, când o să vreau să combat erecţiile nedorite, n-o să-mi mai imaginez grase care se cacă fac treaba mare. O să mi-o imaginez – adică o să mi-o amintesc – pe doamna Grecu vorbind într-una, numai şi numai tâmpenii, şi zicându-le ghinioniştor ei invitaţi, cu glăsciorul ăla suav ca microfonia: „Ia explicaţi-mi şi mie cum vine asta…“

• O povestioară adevărată, despre puterea cuvântului, dintr-un veceu cu patru cabine:
Cioc, cioc.
- Ocupat.
Cioc, cioc.
- Ocupat.
Cioc, cioc.
- Ocupat.
Cioc, cioc.
- Intră.
Şi a intrat.

• Beladona, uneori belladonna… Cum sună? Like in OMFG, gen… Şi dacă-i zici pe româneşte, mătrăgună, sună ca pula. Dacă-i spui unei pizde domnişoare că e frumoasă ca mătrăguna, facem pariu că-ţi dă cu poşeta în senzori?

• Mătrăguna e printre predecesorii medicamentelor: în doze mici, vindecă; în doze mari, ucide. Asta o face şi mai „belladonna“ decât era.

• Dar mie-mi place ideea de medicament homeopatic. Medicamentul care conţine, în doze mici, chiar boala pe care o vindecă. Probabil asta ar trebui să facă şi arta, să fie medicamentul homeopatic al sufletului. Dacă n-ar apărea atâtea şi-atâtea erori de dozare.

• Şi uite-aşa îi răspundem şi zmintitei noastre de serviciu, care, mai acum vreo zece minute, se uita ca curca la gadget la următorul vers din Coldplay: „Am I part of the cure or am I part of the disease?“ Poate eşti şi una şi alta, zăpăcito.

O vârâciune marca Mishu. La 22/01/2010 02:46, în Bârlozofie, Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , , ,

Am şi eu dovlecelul meu

Stau aşa şi-mi spun câteodată că o relaţie, o poveste de dragoste, o afacere de cuplu – cum vreţi să-i ziceţi – e un amestec semiraţional de sentimente şi clişee, de nebunie şi ţâţe, alcool şi cur, nevroze şi cafele de dimineaţă, evadări şi reveniri etc. Cred că aşa trebuie să fi mers lucru şi între mine şi Majorică, de-a lungul vremii. Cred că aşa au început. Aşa trebuie să fi început. Între timp, au ajuns aici:

Dovleţii de Halloween

Mişu + Majo = Love

Da, am făcut dovleci de Halloween, cu Majorache. Şi aveţi o singură încercare ca să vă prindeţi care-i dovletele scobit de mine şi care-i ăla făcut de ea.

O vârâciune marca Mishu. La 03/11/2009 13:06, în Aceste fete care mi-au mâncat zilele, Blog Job, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , , ,