THE BLOG-BÂRLOG

Ştiu ce vreau să fiu când o să mă fac mare: vreau să fiu snob. Să fiu mare şi snob. Aveţi senzaţia că asta-i o treabă banală, la care s-ar putea înhăma oricine? Vă înşelaţi. Eu n-am de gând să fiu un snob oarecare. Intenţionez să devin chintesenţa snobismului, să revoluţionez snobbingul, să fiu un guru al snobilor din lumea largă.

Ideea mi-a venit mai demult, când am auzit ce apă plată pentru snobi au inventat japonezii. Nu vă gândiţi la apă din gheţar, cum se găseşte şi prin Craiova, la vreo 90 de euro litrul. Nu, asta e o apă deosebită, filtrată nu-ştiu-cum, pură ca-n teoria lui Mendeleev. 10.000 de parai nici nu e mult pentru o sticlă cu aşa raritate. Dar, vedeţi voi, snobul din ziua de azi ar fi în stare să bea apa respectivă şi-apoi, pe revers de proces biologic, să constate satisfăcut că a lăsat pe capacul closetului trei stropi în valoare de 300 de dolari. Ceea ce nu e deloc interesant. Eu, snobul viitorului, o să cumpăr apa asta super-plată numai ca s-o torn în vaza cu albăstrele.

Mă-nţelegeţi, snobismul înseamnă să dai nişte bani doar să ştie ceilalţi că i-ai avut. Or, această tehnică e departe de-a fi atins perfecţiunea. De exemplu, un snob de mâna a doua pune cristale Swarovski pe chiloţeii de botez ai lu’ fie-sa. Un snob impecabil ar comanda, pentru copilul său, scutece de unică folosinţă tapate cu diamante pe cingătoare. Un snob simplu zboară la bussiness class. Snobul complex ar cumpăra toate biletele de la bussiness class, dar ar sta la economy, ca să fie limpede pentru oricine că snobismul nu e o chestiune legată de propriul confort. Snobul insipid îşi comandă haute-couture la Karl Lagerfeld. Snobul şmecher s-ar duce la Lagerfeld şi l-ar pune să-şi coase sigla pe un costum Armani. Un snob simplu îşi ia cel mai scump bilet la concertul Rolling Stones. Ei bine eu, devenind primul snob perfect din Univers, o să cumpăr absolut toate biletele puse în vânzare şi n-o să mă duc deloc la concert, doar pentru plăcerea de a vedea mecla lui Mick Jagger cântând pentru gazonul unui stadion perfect gol.

Ajuns la bătrâneţe, snobul ordinar îşi face un super-cavou, cu tron aurit şi tot dichisul. Snobul de geniu îşi face, în oraşe diferite, două super-cavouri, cu tronuri aurite şi tot dichisul. Unul dintre ele va rămâne veşnic gol, numai aşa, ca să creadă fraierii că snobii adevăraţi n-o mierlesc niciodată.