Timpula (4)

un poet cânta demult despre o molie tristă

pentru că nu găsea intrarea într-un bec;

eu îmi amintesc acum despre o muscă norocoasă,

care a găsit într-o noapte

intrarea în lumânare.



Muse - Unintended

O vârâciune marca Mishu. La 14/04/2010 00:45, în Secretul liricii lui Bachus, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , ,

Timpula (3)

Epitaf:

Matematica spune că un număr finit de particule

- adică Universul -

creează un număr finit de combinaţii

- adică noi -

care, într-un timp infinit, se vor repeta de un număr infinit de ori.

Asta înseamnă că ne vom revedea.

O vârâciune marca Mishu. La 24/02/2010 00:11, în Bârlozofie, Secretul liricii lui Bachus, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , , ,

Timpula (2)

Odată, am scris şi eu o poezie. O poezie despre o poveste. Aşa mi se-ntâmplă mie, scriu poezii doar când mi se termină poveştile. Sau când încep altele. Aş fi, de bună seamă, un poet bun pentru naşteri şi înmormântări.
Şi poezia era cam aşa (copy/paste):

***

la târgul sufletelor de un leu
vroiam să-mi scot pârleala cu al meu;
ţucălarii lui Faust, ce oaste de strânsură,
dar vai!, nici un Mefisto nu ne-a fost pe tură.

strict refuzat de muze şi de zei,
bag seamă că doar tu, fetiţo, mă mai vrei

aşa că fac eu ultimul prim pas
te chem la uşă cu rugină-n glas
epavă după orice stas,
beat ca un popă după parastas
suflet de tomberon şi de pripas
îţi spun că asta-i tot ce mi-am rămas.

îmi ţineai predici despre-un nou început
de ce nu te bucuri, nu asta ai vrut?

***

Şi avea şi un titlu, se chema „Înapoi“. Titlul, cu siguranţă, a fost neinspirat. Dacă mă gândesc bine, trebuia să se fi chemat „Înainte“.

O vârâciune marca Mishu. La 21/01/2010 02:37, în Aceste fete care mi-au mâncat zilele, Blog Job, Secretul liricii lui Bachus, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: , , , ,

Timpula (1)

Era noapte şi era vin roşu, lumea devenise frumoasă, iar eu îi masam buricele degetelor cu propria-mi spinare.
Şi era ca şi cum toţi poeţii erau beţi, numai eu, nepoet, nu mă puteam îmbăta.
Şi era ca şi cum toate visele mele se visaseră.

***

Oamenii de acolo îşi făceau morminte frumoase, în cimitire dichisite, aşa încât lumea să creadă că moartea le-a fost un fason.

***

Ne futem sau facem dragoste?, se întreabă domnişoara. Şi despre mine se zice adesea că mi-am futut viaţa; dar domnişoara ştie cel mai bine: n-am futut-o, am iubit-o.

***

Într-o pereche de ochi noi şi eu sunt altul; strânşi în palmele mele, sânii ei sunt alţii. Ne desparte lumea întreagă şi trei rânduri de textile. Eu am erecţie, ea se gâdilă.

***

Unele zile sunt mai lungi ca altele, şi-ţi lasă în gât un gust sterp, de tutun şi de cola şi de praf cosmic. Dar e frumos când te culci: lungimea contează.

O vârâciune marca Mishu. La 09/12/2009 00:29, în Secretul liricii lui Bachus, Toate
Mânz, viezure, brânză, blog: ,