Dorel se întoarce (sugestie de imprimeu)
O vârâciune marca Mishu. La 01/09/2010 08:27, în Blog Job, ToateMânz, viezure, brânză, blog: caricaturi, caterincă, fotbal, Universitatea Craiova
Scriitori au mare grijă atunci când îşi botează personajele. Uneori, ca în cazul lui Caragiale, ajunge să le afli numele – Rică Venturiano, Nae Caţavencu, Agamiţă Dandanache – şi deja ştii despre ce fel de oameni e vorba. Alteori, semnificaţiile sunt bine ascunse, ca prin romanele lui Umberto Eco, şi nu poţi fi sigur că ai descifrat înţelesul numelor nici după o vizită la Biblioteca Academiei.
De bună seamă, organigrama Ştiinţei Craiova nu include niciun consilier pe probleme de semiotică. Eu nu mă pricep la fotbal şi nici nu mi-e ruşine s-o recunosc, dar, având o febleţe pentru cuvinte, am palpitaţii când aud din ce substantive proprii este compus lotul unei mari iubiri.
Transferurile din vară parcă fură făcute, la mişto, de stafia lui Duiliu Zamfirescu. Mai ţineţi minte romanul său, Tănase Scatiu? Cam aşa şi pe la Craiova: doar că, în loc de Tănase, ne pricopsirăm cu un Tănasă, iar scatiul fu înlocuit de o o altă păsărică: Andrei Prepeliţă. Întreb şi eu, nu dau cu parul: cum să se sperie adversarul în faţa numelui tău de pitpalac?
Prepeliţă ar trebui să-l lanseze în atac pe Michael Baird, un atacant care, pronunţat în grabă, are aceeaşi rezonanţă păsărească. Celălalt australian e Joshua Rose. Cu o floare nu se face primăvară, de acord, dar valoarea trandafirului în discuţie e una demnă de satelitul Primăvara.
Internaţionalul echipei, vedeta bună de export, e Dorel Stoica. Îl ştiţi, desigur, din reclama la Unirea: „Dorele, ne mişcăm şi noi mai cu talent?“. E vorba de coniacul Unirea, pentru că de la Unirea Urziceni Craiova a luat bătaie, după un meci în care Dorel nu s-a mişcat nici cu talent, nici fără, fiind pedepsit de conducere cu un sejur la echipa a doua.
Continuăm prezentarea lotului, cu DEX-ul pe banca tehnică: Dănănae e totuna cu bazaconie, belea, pacoste. No comment. Gărgălie, în schimb, nu înseamnă nimic, dar tot a poreclă sună.
Acestea fiind spuse, de ce să ne mire că Ştiinţa a devenit ciuca bătăilor din Liga I, când pe căpitan, în afară de Mădălin, îl mai cheamă şi Ciucă? Şi de ce să ne mirăm de locul mărunţel pe care băieţii îl ocupă în clasament, de parcă n-am şti cine le e patron?